A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 29 iunie 2012

LOCURI ŞI OAMENII LOR

           Universul nostru se învârte de ceva timp pe aceste meleaguri mirifice, iar zilele nu seamănă nici una cu alta, căci fiecare e unică în felul său, aşa că nu prea avem timp de stat degeaba. Daria nu dă încă urme de plictiseală, chiar din contra, ar sta toată ziua pe afară sau ar merge încontinuu cu maşina sau în căruţ. Iar lumea la ţară se plimbă ori cu calul, ori cu vaca, ori cu sapa, ori cu treabă, noi doi plimbăm căruţul, magazin, biserică, loc de joacă, loc de relaxare, etc... Iar aceste clipe îmi răscolesc cu drag printre amintirile mele de zilele de vară de la ţară, chiar dacă eu am crescut acolo, vara când nu aveam nici o grijă decât să mă joc mai mult era cea mai mare plăcere trecătoare.
       Sunt fericită căci copilul nostru are acest privilegiu să copilărească printre trilurile păsărilor, susurul apei de munte şi multitudinea de copaci.  Nu suntem din aceste locuri nici unul dintre noi, însă recunosc că ne face mare plăcere să fim aici, chiar dacă nu ne-am integrat şi nu dăm semne de a fi de-ai locului, noi ne simţim ca în staţiune, în concediu, adică într-un loc unde ţi-ai dori să fii, plăteşti ca să stai acolo, iar noi stăm aici într-un concediu prelungit. 





loc de joacă

colectăm deşeuri selectiv şi la ţară

loc de relaxare

râul Bâsca


urmăream peştişorii


o păpădie, o copilărie...






vineri, 22 iunie 2012

NE-AM MUTAT ACASĂ

Prima nostra casa

Primul cucui
       Ne-am mutat acasă...daaaa! după 3 ani si 10 luni de căsnicie, timp în care am stat jumi-juma împreună, eu acolo, el aici,  am reuşit să stăm toţi trei sub acelaşi acoperiş. Şi parcă trăiesc un vis, unul devenit realitate, o casă nouă cu multe încă neterminate, praf, var, miros de mobilă,  bagaje, cu un zâmbet de copil răsunător în ea,  miros de ciorbiţă şi haine întinse pe culme sub care creşte iarba răzleţ şi un soţ cu ciocanul în mână, mătură, mop, făraş, topor, cuie, găleţi... Daria e în culmea fericirii, s-a asigurat să avem o inaugurare pe cinste, aşa că din prima zi şi-a ales nişte trepte pe care să cadă şi să-şi facă un cucui de toată frumuseţea. Dar treburile casei ne-au făcut să uităm repede de incident, aşa că am avut mai multă grijă de Daria şi tot atâta treabă. Sunt foarte mândră de soţul meu, căci a ieşit o frumuseţe de casă, luminoasă, spaţioasă, primitoare, şi chiar dacă nu e casa noastră, o îngrijim ca ochii din cap, căci e munca noastră. Zilele astea am realizat cât e de plăcut şi frumos să locuieşti la ţară, nimic nu se compară cu veşnicia de la sat, chiar dacă noi am cărat după noi aproape toate gadget-urile (laptop, internet 3G, pantofi cu toc, haine din piele, cuptor cu microunde, gresie, parchet...), nimic din toate astea nu pot ştirbi acel ceva al traiului de la ţară. Iar dacă eram zilele astea caniculare  la oraş, eram de mult timp cu limbile pe afară de căldură, iar aici în casă avem un confort termic agreabil, dimineaţa pe la 6 căutăm pilotă să ne învelim, căci avem picioarele gheaţă, iar Daria doarme în pijamale groase, la cele 36 C care se înregistrează afară, eu zic că noi chiar o boierim.
        Daria şi-a întâlnit toate animalele din poveste, iar dacă am fi mai aventurieri, ar avea posibilitatea să le întâlnească şi pe cele sălbatice, căci pădurea din spatele casei noastre ablăduieşte multe vietăţi sălbatice, noaptea ulră lupii, urşi, porci mistreţi, iar dimineaţa sar pe ici-colo câte o căprioară sau un iepuraş sălbatic prin iarbă şi stufăriş. De joacă şi-a găsit prin casă zilele astea, seara dacă am ieşit până la magazin, a mai întâlnit şi copii, pe cei mai mici i-a ciupit, pe cei mai mari i-a tras de mână să se plimbe cu ei, cu timpul sper să poată comunica mai paşnic.
       În comparaţie cu viaţa de la bloc, ador să mă trezesc în cântatul cocoşului şi să adorm în lătratul câinelui, chiar dacă sunt ai vecinului, şi încă nu ai mei,  decât să-mi zăngănească capul de manelele vecinului sau bormaşina care va răsuna triumfător în tot blocul, că doar a venit vara şi e sezonul prielnic reparaţiilor. Să nu mai amintesc de căldura sufocantă de la etajul 7 sau urcatul scărilor din lipsă de neplată a liftului a unor vecini... Şi apoi, omul sfinţeşte locul, e frumos acolo unde e familia ta, fie la bloc, fie la ţară, e frumos acolo unde de simţi acasă. Iar cea mai mare bucurie se citeşte în ochii copilului nostru, care era cumva umbrită de dorul tatălui pe care îl vedea doar câteva zile pe săptămănă, acum îl are alături mereu, iar când se trezeşte dimineaţa se uită mereu să vadă dacă tata e în spatele ei în pat.

o imagine cât o mie de cuvinte: o casa, o familie, un copil...
încercam salteaua
la o prăji cu tati

în faţa casei

în spatele casei noastre

un somn sănătos

Cristina, pune mâna tu pe puişor, că eu îi iubesc  de la distanţă

toate drumurile duc spre magazin

luni, 4 iunie 2012

PRIMA JULITURĂ

        Prima julitură din vara aceasta şi prima din viaţa ei s-a născut după un număr necunoscut de căzături în genunchi, nu le mai ştiu numărul căci au fost numeroase şi doar din cauza sandalelor de vara, care o fac nu ştiu cum să se impiedice, şi cum am ieşit de 2 ori fără căruţ, iar Daria nu te-ar ţine de mână nici o dată s-a întâmplat. A plâns un pic la fiecare căzătură, abia când am ajuns acasă am realizat că şi-a zdrelit doar un genunchi, însă ea nu ia dat mare importanţă. Am făcut baie, ne-am îmbrăcat în pijamale şi surpriză a descoperit ea că are "buba". A început să scâncească că o tot atingea cu mâinile şi o durea, şi se tot văicărea că are buba, i-am pupat locul şi i-am zis sa doarmă liniştită că până mâine trece, iar dimineaţa aceeaşi poveste, iar o atinge, iar buba iar ochi în lacrimi. I-am explicat că dacă nu o atinge cum face ea încontinuu, nu are cum să o doară, aşa că aşteptăm vindecarea ei, care se face cu pupici de la mami şi cu timpul călător.
     Azi mergem să ne cumpărăm trusa de prim ajutor, ATENŢIE, a început sezonul juliturilor!


duminică, 3 iunie 2012

PROVOCĂRILE COPILĂRIEI

        Eu şi sotul meu, după spusele părinţilor, am făcut parte din acea categorie de copii care primeau bataie de la alţii, având un comportament mai paşnic, latura slabă a caracterului nostru. Dar, copilul nostru a început să fie spaima parcurilor, ţipă de îţi ţîuie urechile câteva minute bune şi bate copii de orice vârstă şi sex. Am încercat să observ ce o face să intre în această stare, dar ea ţipă de bucurie şi loveşte în stânga şi-n dreapta pe orice copil ar avea lângă ea, rareori, mai îmbrăţişează câte unul. Aceste lucruri mi-au captat imediat atenţia, însă eu am reacţionat imediat aşa cum am crezut pe moment că e bine.
        La locul de joacă sau în orice alt loc unde există posibilitatea să întâlnească copii, stau mereu în vecinătatea ei, ca să pot imediat să o prin de mână să nu împingă, ciupească, pălmuiască sau să smulgă obiecte ce nu-i aparţin din mâinile altora. Şi bineânţeles, că eu nu mă mişc cu viteza gândului ei şi ea are timp să-şi ducă la bun sfârşit năzdrăvănia sau uneori o mai las ca să-mi trag şi eu sufletul, da numai bine că mi se face faţa roşie de obrăzniciile ei. Nu glumesc, 75% din copii care fregventează locul de joacă şi-a luat papara de la Daria, 5% reprezintă doar dobânda, că şi-a mai luat-o şi ea de la alţii mai isteţi. Nu sunt cifre îmbucurătoare şi uneori chiar sunt momente hazlii, dar în mare parte a devenit o problemă, aşa că am căutat răspunsuri la ea. Eu îi dau mereu peste mânuţă şi-i explix că nu are voie şi nu e frumos să bată copiii, trebuie să-i iubească, să-i îmbrăţişeze, nu e frumos să ţipe, chiar dacă se bucură enorm, dar în zadar. Ştiu că e o etapă trecătoare, care face parte din dezvoltare, creştere, dar trebuie să fii pe fază, să ştii să reacţionezi corect faţă de copilul tău şi faţă de cei din jurul ei.
       Momentul apariţiei acestor stări de comportament a fost atunci când am înţărcat-o, a început a fi în aceea perioadă foarte frustrată şi nervoasă, supărăciosă şi parcă cu nimic nu-i mai puteam intra în graţii. O înţeleg perfect, şi eu aş fi în locul ei supărată...însă ea şi-a  vărsat amarul prin alte moduri. Apoi s-a plictisit la locul de joacă destinat piticilor şi îşi dorea să meargă la cei mari, pe toboganul ală imens, şi am învăţat până am reuşit, mai blochează uneori accesul, când e aglomerat tipă şi bate în toate părţile în copii, ne străduim să ne dăm mai mult când e mai liber, şi e tare mândră de isprava ei.
      Ăsta e cursul vieţii, face parte din drumul ce duce spre cunoaştere, spre dezvoltare,  copiii cresc, părinţii învaţă şi în urmă rămâne educaţia.


sâmbătă, 2 iunie 2012

CROAZIERA DUKAN via CONSOLIDARE

     Croaziera Dukan  a luat sfârşit, încep a treia etapa a dietei, Consolidare, o etapă luuungă, de 130 de zile, 10 zile la un kg pierdut şi cum eu am scăpat de 13kg... în 60 de zile, mâine împlinesc 2 luni de dietă, atât mi-a trebuit să dau jos povara kg pe care am purtat-o şi acumulat-o timp de 3 ani. Arăt ideal, căci mă simt eu bine în pielea mea şi desigur nu pot să nu zic că şi cei din jurul meu au observat schimbarea. Au fost momente şi uşoare, unele în care eram absolut disperată, dar nu a contat decât rezultatul final şi el nu m-a lăsat să aştept mult.
     Am învins, m-am învins pe mine însumi şi am realizat o schimbare de care aveam atâta nevoie, am reuşit!


 

JURNAL DE SLABIT

Jurnal de slăbit:

II. Croaziera:  3PL/3PP  = - 1kg

1. 09.04.2012/ 74 kg/ 0kg
2. 10.04.2012/ 75 kg/ +1kg
3. 11.04.2012/ 74 kg/ -1kg

4. 12.04.2012/ 74 kg/ 0kg
5. 13.04.2012/ 74 kg /0kg
6.14.04.2012/ 74 kg / 0kg

5PL/5PP= - 2 kg

1. 15.04.2012/ 73 kg/ -1kg
2. 16.04.2012/ 73 kg/ 0kg
3. 17.04.2012/ 73 kg/ 0kg
4. 18.04.2012/ 72,5 kg/ -0,5 kg
5. 19.04.2012/ 72 kg/ -0,5kg

1. 20.04.2012/ 72 kg/ 0kg
2. 21.o4.2012/ 72 kg/ okg
3. 22.04.2012/ 71,5kg/ -0,5 kg
4. 23.04.2012/ 71kg/ -0,5kg
5. 24.04.2012/ 71 kg/ 0kg

2PL/2PP= 0kg

1. 25.04.2012/ 71 kg/ 0kg
2. 26.04.2012/ 72 kg/+1kg

1. 27.04.2012/ 72 kg/ okg
2. 28.04.2012/ 71 kg/ -1kg

5 PL/5PP = - 2kg

1. 29.04.2012/ 71 kg/ 0kg
2. 30.04.2012/ 71 kg/ okg
3. 01.05.2012/ 71 kg/ 0kg
4. 02.05.2012/ 71 kg/ 0kg
5. 03.05.2012/ 71 kg/ 0 kg

1. 04.05.2012/ 71 kg/ 0kg
2. 05.05.2012/ 70,5kg/ -0,5kg
3. 06.05.2012/ 70 kg/ -0,5kg
4. 07.05.2012/ 69,5kg/-0,5kg
5. 08.05.2012/ 69 kg/ -0,5kg

2PL/2PP= -1kg

1. 09.05.2012/69 kg/ 0kg
2.10.05.2012/ 70 kg/ +1kg

1. 11.05.2012/ 69 kg/ -1kg
2. 12.05.2012/68 kg/-1kg

5PL/5PP= - 1kg

1. 13.05.2012/ 68kg/ okg
2. 14.05.2012/68kg/0kg
3. 15.05.2012/67,5kg/-0,5kg
4.16.05.2012/67kg/-0,5kg
5.17.052012/67kg/0kg

1. 18.05.2012/67kg/0kg
2. 19.05.2012/67kg/0kg
3. 20.05.2012/67kg/okg
4. 21.05.2012/67kg/0kg
5. 22.05.2012/67kg/0kg

5PL/5PP = -2kg

1. 23.05.2012/67kg/0kg
2. 24.05.2012/68kg/+1kg
3.25.05.2012/67kg/-1kg
4. 26.05.2012/66kg/-1kg
5. 27.05.2012/66kg/0kg
1. 28.05.2012/66kg/0kg

2.29.05.2012/66kg/0kg
3.30.05.2012/65kg/-1kg
4. 31.06.2012/65kg/0kg
5. 1.06.2012/65kg/0kg

vineri, 1 iunie 2012

DE ZIUA TA, COPILE DRAG!


        A mai trecut un an de copilărie...Frumos, fructuos, armonios, călduros, cu  ploi, zăpezi şi zile caniculare, însă atât de diferit, atât de plăcut ca nisipul mării la atingere, ca razele soarelui de primăvară care îţi mângâie creştetul, ca anii copilăriei pur şi simplu de neuitat.
        Ne-am trezit de dimineaţă ca de obicei, după o noaptea de somn în care Daria se zvârcoleşte ca un peşte în plasa unui pescar, căutându-mă prin pat, şi dorind doar o mică atingere ca să poată adormi liniştită la loc. Cum tati lipseşte ne-a dat undă verde să cumpărăm ce îşi doreşte mami pentru bebe, căci bebe şi mami au gusturi asemănătoare sau cel puţin potrivite.
        Jucăria cadou am hotărât mai demult care să fie, căci după ce a scris Daria în orice colţ şi orice moment, am hotărât că are nevoie de ceva care sa scrie doar pe foaie, nu şi pe pereţi, corp, obiecte, etc...Aşa că am ales pentru ea Mazgalici fara murdarici, am găsit-o şi la reduceri în hipermarket, unde găsim de obicei reduceri la jucării în zilele de sărbătoare. La casă am primi bonus o acadea, de care a tras Daria în toate direcţiile până a terminat-o şi chiar s-a supărat atunci când s-a terminat. Apoi am mers în Piaţa Unirii pentru petrecerea copiilor, unde Daria s-a dezmăţat ba prin braţe, ba pe jos, ca un copil drăgalaş ce este.
       Noua achiziţie, adică jucăria de mâzgâlit am încercat-o mai târziu acasă, şi a trecut testul căci a rezitat la probele Dariei, în gură, în sân, pe mâini, pe haine, pe mobilă, pe alte obiecte câte sunt prin casă şi spre mirarea ei nu a reuşit să scrie decât pe păturică cu pricina.





condus şi conduc chiar bine pentru prima oară

o acadea yammy!
copiii!!!

uff, copiii!
de mâzgâlit

că bine mai mâzgâleşte

meniu de copil deja
        


S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...