Dacă anul trecut scriam cu frică despre așteptări și dorințe pentru anul care abia își făcea loc să vină. Anul acesta nu mai scriu cu frică. Am învățat că viața este așa cum vrea ea să fie, visele ne ajută să luptăm pentru lucruri mai benefice pentru noi, iar greutățile vin ca o măsură de precauție, să nu cumva să ni se urce la cap de la atâta bine.
Anul 2020 a fost un an bun. Suntem toți bine, împreună, în viață, puțin cârpiți: eu două operații la ambele mâni, el cu un infarct. Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce. După 10 ani în care copilul a răcit non stop, ea nu a mai răcit deloc de 8 luni, fără antibiotic, fără vomă, fără injecții, fără febră, fără tuse, fără diaree, fără rău. Ceea ce e mai mult decât minunat!
Dacă am început anul cu 2 luni de concediu medical, cu un sfârșit de an cu școală online, după ce ne-am luat mult visata mașină nouă, ziua ei a fost mai mult decât unică, el la terapie intensivă la București, noi acasă am sărbătorim cu inima cât un purice. Ne-a luat 4 zile să mâncăm un tort... A fost greu, dar a trecut cu bine. Septembrie nu s-a lăsat mult așteptat, altă parohie, alți enoriași, dar mai mult decât bine.
Din septembrie am încercat să ne mai revenim un pic, dar dacă tot a fost un an special, covid 19 ne-a ținut în priză. Iar școală online, iar internet, platforme, cursuri și iarăși foarte bine.
În vara aceasta copilul termină clasa a patra, eu dau gradul doi. Va fi bine!
LA MULȚI ANI!
