Ianuarie 2019- am început sa am niște dureri insuportabile la mani. De vreo 3 ani am observat ca nu mai pot deschide o sticla de apa sau un borcan, mi s-a modificat scrisul, am început sa devin tot mai neîndemânatica, sa scap lucruri. De vreo 5 ani am o durere de tendon la mana dreapta, durerea nu este constanta, însă uneori ma doare și fără sa ating acel loc.
Pentru ca am avut alte priorități(o biopsie mamara) și am o vârstă frageda și mândrie multa, am ajuns la reumatolog abia în martie. Pentru ca de 3 ani mi se umfla un deget la mana o data la 8 luni, medicul mi-a recomandat un set de analize pe care trebuie sa le fac acum și sa le repet atunci când mi se mai umfla degetul, plus o ecografie de părți moi.
A trecut vara, ne-am relaxat, în prima zi de școală în septembrie ma trezesc cu degetul umflat. În provincie exista o singura doctorița care face ecografie de părți moi și e plecata în concediu, se întoarce abia joi, iar mie mi se pare deplasat sa plec la București pentru o ecografie pentru un deget în primele zile de scoala. Se face joi, degetul era aproape desumfla, fac ecografia la Focșani. Dna doctor ma anunță că degetul arata bine, însă la nivelul mâinilor am alte modificări, am sindrom de tunel carpian și recomanda efectuarea unui EMG pentru stabilirea stadiului. Merg cu rezultatele de la analize, care au ieșit bune și ecografia la medicul reumatolog, îmi da un tratament de o luna, ma sfătuiește sa fac EMG-ul, îmi face 2 recomandari. În provincie nu se face EMG, doar la București.
Între timp am început sa iau tratamentul. În prima zi mi-a ieșit o afta, peste 3 zile am făcut un herpes, 2 săptămâni am fost răcită. Când s-a terminat tratamentul i-am spus medicului ca nu mai pot nici dacă as vrea sa mai iau ceva, refuza organismul.
În octombrie am făcut EMG-ul la București. Am întâlnit un doctor neurolog foarte calm și priceput, mi-a explicat, mi-a adresat multe întrebări. Procedura nu a fost dureroasa, a durat 30 minute, iar rezultatul a confirmat spusele doamnei doctor la ecografia de părți moi. Recomanda decopresie chirurgicala tunel carpian bilateral și tunel cubital la cot mana dreapta. Îmi recomanda la rândul lui un medic chirurg. Indiferent unde aleg sa ma operez, sa optez pentru o decompresie chirurgicala minim-invaziva, înseamnă cicatrice mica, durere pe viitor mai putina și repetarea EMG-ului după operație pentru a compara datele de acum, cu rezultatele.
Decembrie 2019, ma programez la consultul medicului chirurg, în ideea, sa întru în noul an liniștită, cu gândul împăcat și la vara, ma operez liniștită. Printre întrebări și răspunsuri primesc o recomandare de operație cât mai urgenta. Pentru ca la mana dreapta am activitate 0 a nervului de la degetul mic și cot, operația nu poate fi amânată 6 luni, iar nervul blocat se atrofiaza, iar atrofierea nervului este ireversibila.
8 Ianuarie 2020, ma operez de tunel carpian la mana stânga la un spital privat din București unde lucrează medicul chirurg. Pentru ca în decembrie mi-a venit inspirația, influențată fiind de medicul reumatolog din provincie, sa fac o infiltratie la mana dreapta, poate ma fac mai bine. M-a durut și încă ma doare mana dreapta de moarte. Căutând informații despre aceasta operație, am întrat în joc foarte liniștită, operație minim-invaziva, cicatrice 2 cm, recuperare rapida, etc.
Pe 7 ianuarie am avut consultul preanestezic, am făcut electrocardiograma, aveam analize recomandate de medic, ecografie parti moi, radiografie, pentru a nu avea parte de alte surprize în timpul operației. Anestezia este una combinata, pentru nervi periferici, ramai conștientă, trebuie sa comunici cu medicul pe parcursul operației, simți degetul, mișcă degetul, etc. La ora 10.00 am întrat în sala de operații, iar la 11.30 eram în salon deja. Cea mai mare durere a fost atunci când s-au dezmorțit degetele din anestezie și când mi-a pus branula, vase de sânge mici și subțiri. În timpul operației mi-a spus medicul ca am articulațiile mâinii groase și rigide, ele trebuie sa fie subțiri și fine, a prelevat biopsie pentru stabilirea unei artrite, în ciuda faptului ca mie la analize nu mi-a ieșit nimic.
Din sală de operație am ieșit bandajata, cu o atela, am mâncat imediat după operație, am primit recomandarea sa țin mana doar în poziție procliva, și sa fac un set de 4 exerciții din 10 în 10 minute. Fiind spital privat, programul de vizitare este de la 10.00 - 20.00. Soțul a stat pana seara cu mine în salon, deși la capul patului aveam o ață de care puteam trage de câte ori aveam nevoie de ceva. Pana seara am băut multă apă, m-am plimbat pe hol, am mâncat, am dormit, am primit calmante.
Dimineața medicul mi-a schimbat bandajul, mi-a dat concediul medical de 3 săptămâni, mi-a dat o reteta cu 3 zile injectabil antiinflamator și 5 zile antibiotic oral, niște vitamine pentru sistemul nervos periferic și 14 zile pansat zilnic, exercițiile făcute mereu, aceeași poziție procliva a manii, iar după 14 zile sa vin sa scot firele.
Partea cea mai grea este sa stai cu mana în sus, o sprijini de perne, însă cu timpul te acomodezi. Vei avea nevoie de cineva în permanenta, nu te poți spala singura, nu te poți îmbracă singura, nici un capac de la sticla nu puteam desface cu doua mani, acum doar cu una, nici o șansă. Durerile au dispărut de tot în 4-5 zile. După 7 zile fac exercițiile cu ușurință cu tot cu bandaj, mi-am recăpătat mobilitatea degetelor, operația arata foarte bine. Mai am momente în care îmi tremura mana, însă tot mai rar. Mana dreapta doare tot mai tare...
În data de 23 ianuarie am scos firele, am luat rezultatul biopsiei și m-am programat pentru operație pentru mana dreapta. În urma biopsiei am aflat ca am sinovita cronica, am avut o infecție în trecut, iar acum culeg roadele, depinde ce va ieși și la biopsia de la mana dreapta, însă va trebui sa urmez un tratament de lunga durata, sa fac o serie de analize pentru un diagnostic, iar operația de la cot va fi amânată pana vom avea un diagnostic.
Cel mai greu este faptul ca nu reușesc sa controlez mobilitatea manii. Primul lucru care s-a întâmplat după ce am scos firele a fost sa mi se umfle mana și pentru ca am mana umflata nu pot face exercițiile și nu le pot mișcă bine. Pentru ca nu am folosit deloc apa la dezinfectarea manii 16 zile, decât spirt și betadina, mi s-a exfoliat mana, iar la prima baie după aceasta perioada am pierdut mai multe straturi de piele, moment nu prea dureros, decât ca te tine pielea și arata rău. Este nevoie de mai multe bai pentru a scăpa de rândurile de piele moarta.
Pentru ca nu mi-am recăpătat mobilitatea degetelor, nu pot desprinde nici un pătrat de hârtie igienica cu mana stânga, am întrat într-un soi de depresie ca în primele zile de la operație, când trebuia sa ma descurc cu o singura mana. Medicul mi-a recomandat sa folosesc mana în mod natural, treptat, doar o poziție a manii interzisa și timp de 6 săptămâni nu am voie sa car mai mult de 2 l.
Operația ușoară de care am tot citit este departe de realitatea pe care o trăiesc și simt. Poate pentru faptul ca eu am mai mult decât un tunel carpian. Aștept sa treacă timpul și sa întru în normalitate, sa ma pot mișcă cu încredere.
În data de 4 februarie 2020 m-am operat la mana dreapta. Operația a decurs bine, la ora 8.00 am întrat în sala de operații, iar la 12.00 eram în salon așteptând prânzul. Pentru ca eram puțin răgușit și se perinda gripa peste tot, s-a uitat în gatul meu cu lanterna, cu laringoscopul, medicul chirurg, medicul anestezist. Toate bune, fără febra, fără alte simptome, o viroza, deși în sala erau toți atacați, tuseau în masca și asistenta și doctor... Operația a fost identica cu cea de la mana stânga, doar ca nervul de la degetul mare, era amplasat prin alta parte, o modificare din naștere, dar care nu impune dificultăți, doar ca a trebuit sa mai facă o incizie mai jos pe brat. Dacă nu era laparoscopul, nu putea observa anomalia și rămânea nervul blocal, ceea ce ducea la o operație nereușită. Deși sunt 2 incizii, durerea nu este mai mare, aceeași stare de incertitudine din primele zile, viroza s-a estompat, iar eu ma simt tot mai bine.
Mișcările cu mana stânga au devenit tot mai bune, însă încă limitate.
În data de 19 februarie am mers sa scot firele, cel mai așteptat moment, am ridicat de la spital și biopsia. Mâinile deși sunt doua și am fi tentați sa credem ca sunt la fel, surpriza, nu sunt, a ieșit altceva, care te duce cu gândul la o boala reumatica cronica și un tratament pentru tot restul vieții, din păcate.
La momentul actual folosesc ambele mâini scriind aceste rânduri, mana stânga e tot mai bine, iar mana dreapta încearcă treptat sa între în activitate.
Am primit de-asemenea indicații de îngrijire a cicatricii de la mana stânga, masaj cu degetul mare, lent, de sus în jos, timp de un minut, de doua ori pe zi, timp de 6 luni, sau purtarea unui bandaj siliconic 18 ore de zi timp de 6 luni. Am fost tentata sa aleg varianta a doua, dar pentru ca nu am găsit produsul și 18 ore înseamnă foarte mult, mai ales când vor fi ambele mâini, am ales sa strâng din dinți și sa suport masajul, pentru ca nu este un masaj de relaxare, zona este foarte sensibila la atingere.
În doua săptămâni merg la control, unde spre sa primesc un set de analize pentru stabilirea bolii reumatice, timp în care sper sa devin independenta.
Astăzi mi s-a terminat concediul, ar fi trebuit sa merg la munca, dar mi-am luat o prelungire, măcar pana cicatricea de la mana dreapta se mai vindeca ca să pot face toate lucrurile singura, gen îmbrăcat, încălțat, prind parul. Pentru moment cel mai greu este sa închid nasturele de la pantaloni și sa trag fermoarul la încălțăminte. Nu vreau sa ma gândesc la uși grele de închis sau de deschis, în genul celor de la microbuz, eu sunt navetista.
Spre surprinderea mea, mana dreapta s-a recuperat mai ușor, am dureri mai puține și nu toate mișcările vin cu durere, asa cum a fost la mana stânga. Însă pentru ca nu am voie sa fac cele 2 mișcări pana în prima săptămână din aprilie, flexare încheietura și desfăcut capace, greutate 2 kg, mișcările sunt limitate. Deși săracă mana mea dreapta a avut nervii destul de stramtorati în canal, plus anomalia naturala a unui nerv de a trebuit sa am doua incizii, plus tendonul dureros, s-a recuperat destul de binișor pana la ora actuala.(martie 2020)
Lunile martie și aprilie au trecut repede: Coronavirus, învățământ online de acasă, izolare, Paști, etc. La muncă am mers doar 3 zile în martie, pentru din data de 11 martie 2020 până în prezent suntem acasă și învățăm online. Luna mai ne-a găsit tot acasă, cu lecții video online. Până în aprilie am folosit doar telefonul pentru a ține legătura cu elevii mei, din mai folosesc și laptopul, dar stau pe canapea, sprijin mâna cu perne, să stea pe un plan moale și într-o poziție comodă, pentru că încă doare, mai ales la efort prelungit. Am redescoperit plăcerea de a găti fără ajutor, la mărunțit legumele mai tari și curățat încă îmi este greu, în rest ma descurc binișor. La mâna dreaptă, în partea de sus a operației mi-a apărut o aderență pe la sfârșitul lunii martie, bănuiesc că este de la bara de sprijin din baie, pe care o folosesc atunci când mă ridic din cadă. Încă nu știu cât de grav este, nu mă deranjează decât atunci când fac masaj. La finalul lunii mai merg la control, pentru că pe la mijlocul lunii se ridică starea de urgență, iar medicul își reîncepe activitatea la clinică.
Pe 3 iunie am fost la control. Mâna stângă este recuperată în totalitate, mâna dreaptă în schimb se încăpățânează incă... Doare, obosește repede la activități și deasupra operației în palmă mi-a apărut țesut cicatrizant pe dedesupt. Cert este că a fost și boala avansată, eu m-am sprijinit cu mâna de bară, pentru a mă ridica din cadă și fiind mâna predominantă, o folosesc la orice și astfel mai durează... Peste 3 luni când vin la control, trebuie să repet EMG-ul, pentru a face comparații, cel dinainte de operație și cel de acum după. Mi-a schimbat tratamentul cu Thiossen cu Epinerv, pentru a avea efect și a nu intra in rutină, folosit timp îndelungat, peste 3 luni. La întrebarea ce alte probleme de sănătate am mai avut în perioada aceasta, in afara mânilor, răspunsul a fost pe măsură. Am avut un accident de muncă în casă. Adică dacă tot am muncit de acasă, nici accidentele de muncă nu s-au lăsat așteptate. Cum pentru orele online nu am primit instruire specializată, am învățat din mers plus ce mai știam noi, plus multă bătaie de cap, nici apartamentul, mai exact sufrageria mea, nu este obișnuită cu atâtea gadgeturi și fire și cabluri. M-am împiedicat de firul de la imprimantă, pe care l-am văzut, am vrut să-l depășesc, doar că piciorul meu, nu primea comanda.Astfel am tras după mine, doar imprimanta, mai erau si alte obiecte, televizorul, laptopul...Două zile am mers greu, apoi mi-am amintit că am Lioton gel în frigider de la pansamentul mânilor după operație, apoi m-am simțit bine, doar că mi-a rămas un hematom destul de mare și dureroase la atingere. M-a consultat și medicul, mi-a recomandat 2 luni lioton de 2 ori pe zi. Și uite așa, pe lângă faptul că am piciorul praf la genunchi, i-am mai cauzat o rană destul de periculoasă fără să vreau, însă sper să treacă. Aștept cu nerăbdare controlul peste 3 luni cu rezultate bune.
va urma...
În data de 23 ianuarie am scos firele, am luat rezultatul biopsiei și m-am programat pentru operație pentru mana dreapta. În urma biopsiei am aflat ca am sinovita cronica, am avut o infecție în trecut, iar acum culeg roadele, depinde ce va ieși și la biopsia de la mana dreapta, însă va trebui sa urmez un tratament de lunga durata, sa fac o serie de analize pentru un diagnostic, iar operația de la cot va fi amânată pana vom avea un diagnostic.
Cel mai greu este faptul ca nu reușesc sa controlez mobilitatea manii. Primul lucru care s-a întâmplat după ce am scos firele a fost sa mi se umfle mana și pentru ca am mana umflata nu pot face exercițiile și nu le pot mișcă bine. Pentru ca nu am folosit deloc apa la dezinfectarea manii 16 zile, decât spirt și betadina, mi s-a exfoliat mana, iar la prima baie după aceasta perioada am pierdut mai multe straturi de piele, moment nu prea dureros, decât ca te tine pielea și arata rău. Este nevoie de mai multe bai pentru a scăpa de rândurile de piele moarta.
Pentru ca nu mi-am recăpătat mobilitatea degetelor, nu pot desprinde nici un pătrat de hârtie igienica cu mana stânga, am întrat într-un soi de depresie ca în primele zile de la operație, când trebuia sa ma descurc cu o singura mana. Medicul mi-a recomandat sa folosesc mana în mod natural, treptat, doar o poziție a manii interzisa și timp de 6 săptămâni nu am voie sa car mai mult de 2 l.
Operația ușoară de care am tot citit este departe de realitatea pe care o trăiesc și simt. Poate pentru faptul ca eu am mai mult decât un tunel carpian. Aștept sa treacă timpul și sa întru în normalitate, sa ma pot mișcă cu încredere.
În data de 4 februarie 2020 m-am operat la mana dreapta. Operația a decurs bine, la ora 8.00 am întrat în sala de operații, iar la 12.00 eram în salon așteptând prânzul. Pentru ca eram puțin răgușit și se perinda gripa peste tot, s-a uitat în gatul meu cu lanterna, cu laringoscopul, medicul chirurg, medicul anestezist. Toate bune, fără febra, fără alte simptome, o viroza, deși în sala erau toți atacați, tuseau în masca și asistenta și doctor... Operația a fost identica cu cea de la mana stânga, doar ca nervul de la degetul mare, era amplasat prin alta parte, o modificare din naștere, dar care nu impune dificultăți, doar ca a trebuit sa mai facă o incizie mai jos pe brat. Dacă nu era laparoscopul, nu putea observa anomalia și rămânea nervul blocal, ceea ce ducea la o operație nereușită. Deși sunt 2 incizii, durerea nu este mai mare, aceeași stare de incertitudine din primele zile, viroza s-a estompat, iar eu ma simt tot mai bine.
Mișcările cu mana stânga au devenit tot mai bune, însă încă limitate.
În data de 19 februarie am mers sa scot firele, cel mai așteptat moment, am ridicat de la spital și biopsia. Mâinile deși sunt doua și am fi tentați sa credem ca sunt la fel, surpriza, nu sunt, a ieșit altceva, care te duce cu gândul la o boala reumatica cronica și un tratament pentru tot restul vieții, din păcate.
La momentul actual folosesc ambele mâini scriind aceste rânduri, mana stânga e tot mai bine, iar mana dreapta încearcă treptat sa între în activitate.
Am primit de-asemenea indicații de îngrijire a cicatricii de la mana stânga, masaj cu degetul mare, lent, de sus în jos, timp de un minut, de doua ori pe zi, timp de 6 luni, sau purtarea unui bandaj siliconic 18 ore de zi timp de 6 luni. Am fost tentata sa aleg varianta a doua, dar pentru ca nu am găsit produsul și 18 ore înseamnă foarte mult, mai ales când vor fi ambele mâini, am ales sa strâng din dinți și sa suport masajul, pentru ca nu este un masaj de relaxare, zona este foarte sensibila la atingere.
În doua săptămâni merg la control, unde spre sa primesc un set de analize pentru stabilirea bolii reumatice, timp în care sper sa devin independenta.
Astăzi mi s-a terminat concediul, ar fi trebuit sa merg la munca, dar mi-am luat o prelungire, măcar pana cicatricea de la mana dreapta se mai vindeca ca să pot face toate lucrurile singura, gen îmbrăcat, încălțat, prind parul. Pentru moment cel mai greu este sa închid nasturele de la pantaloni și sa trag fermoarul la încălțăminte. Nu vreau sa ma gândesc la uși grele de închis sau de deschis, în genul celor de la microbuz, eu sunt navetista.
Spre surprinderea mea, mana dreapta s-a recuperat mai ușor, am dureri mai puține și nu toate mișcările vin cu durere, asa cum a fost la mana stânga. Însă pentru ca nu am voie sa fac cele 2 mișcări pana în prima săptămână din aprilie, flexare încheietura și desfăcut capace, greutate 2 kg, mișcările sunt limitate. Deși săracă mana mea dreapta a avut nervii destul de stramtorati în canal, plus anomalia naturala a unui nerv de a trebuit sa am doua incizii, plus tendonul dureros, s-a recuperat destul de binișor pana la ora actuala.(martie 2020)
Lunile martie și aprilie au trecut repede: Coronavirus, învățământ online de acasă, izolare, Paști, etc. La muncă am mers doar 3 zile în martie, pentru din data de 11 martie 2020 până în prezent suntem acasă și învățăm online. Luna mai ne-a găsit tot acasă, cu lecții video online. Până în aprilie am folosit doar telefonul pentru a ține legătura cu elevii mei, din mai folosesc și laptopul, dar stau pe canapea, sprijin mâna cu perne, să stea pe un plan moale și într-o poziție comodă, pentru că încă doare, mai ales la efort prelungit. Am redescoperit plăcerea de a găti fără ajutor, la mărunțit legumele mai tari și curățat încă îmi este greu, în rest ma descurc binișor. La mâna dreaptă, în partea de sus a operației mi-a apărut o aderență pe la sfârșitul lunii martie, bănuiesc că este de la bara de sprijin din baie, pe care o folosesc atunci când mă ridic din cadă. Încă nu știu cât de grav este, nu mă deranjează decât atunci când fac masaj. La finalul lunii mai merg la control, pentru că pe la mijlocul lunii se ridică starea de urgență, iar medicul își reîncepe activitatea la clinică.
Pe 3 iunie am fost la control. Mâna stângă este recuperată în totalitate, mâna dreaptă în schimb se încăpățânează incă... Doare, obosește repede la activități și deasupra operației în palmă mi-a apărut țesut cicatrizant pe dedesupt. Cert este că a fost și boala avansată, eu m-am sprijinit cu mâna de bară, pentru a mă ridica din cadă și fiind mâna predominantă, o folosesc la orice și astfel mai durează... Peste 3 luni când vin la control, trebuie să repet EMG-ul, pentru a face comparații, cel dinainte de operație și cel de acum după. Mi-a schimbat tratamentul cu Thiossen cu Epinerv, pentru a avea efect și a nu intra in rutină, folosit timp îndelungat, peste 3 luni. La întrebarea ce alte probleme de sănătate am mai avut în perioada aceasta, in afara mânilor, răspunsul a fost pe măsură. Am avut un accident de muncă în casă. Adică dacă tot am muncit de acasă, nici accidentele de muncă nu s-au lăsat așteptate. Cum pentru orele online nu am primit instruire specializată, am învățat din mers plus ce mai știam noi, plus multă bătaie de cap, nici apartamentul, mai exact sufrageria mea, nu este obișnuită cu atâtea gadgeturi și fire și cabluri. M-am împiedicat de firul de la imprimantă, pe care l-am văzut, am vrut să-l depășesc, doar că piciorul meu, nu primea comanda.Astfel am tras după mine, doar imprimanta, mai erau si alte obiecte, televizorul, laptopul...Două zile am mers greu, apoi mi-am amintit că am Lioton gel în frigider de la pansamentul mânilor după operație, apoi m-am simțit bine, doar că mi-a rămas un hematom destul de mare și dureroase la atingere. M-a consultat și medicul, mi-a recomandat 2 luni lioton de 2 ori pe zi. Și uite așa, pe lângă faptul că am piciorul praf la genunchi, i-am mai cauzat o rană destul de periculoasă fără să vreau, însă sper să treacă. Aștept cu nerăbdare controlul peste 3 luni cu rezultate bune.
va urma...
