A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 2 ianuarie 2017

Revelion 2017

            A mai trecut un an. Intens, plin de evenimente, în mare parte creatoare de noi oportunităţi şi chiar surprize. A fost un an în care am muncit pe brânci, dar  nu mă plâng, îmi place munca, dar mai mult îmi place să culeg roade. "Munca îl înnobilează pe om!"
            Timpul s-a dilatat şi mi-a ajuns şi pentru muncă şi pentru momente de calitate. Într-o zi aveam multe de făcut şi trăiam cu impresia că nu o sa pot reuşi să le fac pe toate. Pentru că eu de obicei ajung mai devreme decât e cazul,  dar m-am relaxat şi am mers în tihnă şi când mă uit la ceas, eram în grafic, de parcă minutele s-au dilatat şi s-au lungit pentru mine, să le fac pe toate. La un moment dat mă resemnasem cu gândul că pot şi eu să întârzii o dată în viaţa mea.
          Vacanţa aceasta m-am odihnit. Nu am deschis nimic, laptop, cărţi, foi sau alte hârţoage, deşi în plan aveam de făcut multe proiecte. În puţinul timpul liber am stat, pijamale, filme, ciocolată caldă. Afară e foooooarte frig, copila a trecut iar  printr-o răceală şi abia şi-a revenit. Ce îmi doresc anul acesta, poate mai puţine răceli şi tot atâtea treburi şi mai mult, căci vorba aia, sunt stătută, deh! cum ar spune alţii: "ai stat acasă 6 ani!",deci  am chef de muncă.
   2017 surprinde-ne!!!


joi, 15 septembrie 2016

Un vis devenit realitate

...

 ianuarie 2012

Imaginează-ţi persoana ta peste 5 ani de acum

    În februarie facem 5 ani de când ne-am cunoscut. Iar timp de cinci anişori ne-am căsătorit, ne-am terminat studiile superioare, ne-am angajat, am devenit părinţi, s-au întâmplat atâtea lucruri, la care nici măcar nu încercam să visez şi pe care nu mi le puteam nici imagina cum ar putea fi.
    Ce-mi doresc pentru viitorii 5 ani, parcă n-aş avea nevoie de nimic, dar totuşi e mai greu să menţii ceea ce ai, decât să obţii ceva nou. Îmi doresc să fiu la fel caldă şi înţelegătoare atât pentru familia mea, cât şi pentru cei dragi mie. Probabil Daria va merge în clasa întâi, Cristi va fi la o parohie mai aproape de casă, iar eu voi munci în învăţământ sau în mass-media.
septembrie 2016
          Astăzi am dus copilul la Clasa Pregătitoare. În seara dinainte mă  îndoiam de alegerea făcută, dacă e bine că am înscis-o la şcoală sau nu. Era prea târziu pentru regrete, pe fondul emoţional îmi roiau în cap milioane de gânduri. 
         Anul acesta  mi s-a împlinit un vis, la care acum 5 ani doar speram. Peste alţi 5 ani îmi doresc să fiu la fel de împlinită, fericită şi sănătoşi cu toţii.
                                                                                                                                                                                                


sâmbătă, 7 mai 2016

Drumurile noatre de toate zilele


        
        Locuim în centrul oraşului. Parcarea din spatele blocului pe unde ieşim zilnic se află de doi ani întro avansată stare de gropi, pietriş şi diferite aspecte de drum forestier, care te fac să îţi faci pantofii de n ori pe zi, să aduni nisip, să îşi rupi la propriu încălţările şi în cel mai rău caz să te împiedici şi să cazi, de la adult până la copil. 
          Dar nu a fost mereu aşa. Din iunie 2014 s-au schimbat ţevile vechi de 30 de ani de la apă, etc şi a fost găurită la propriu. Aveam nevoie probabil şi de ţevi noi de apă sau căldură ultramoderne, dar nu şi de ciopârţirea asfaltului la fel de vechi, dar încă destul de practicabil. La ţară se merge mai bine.   De atunci a început un calvar pentru pantofi, picioare şi maşinile noatre. Locuim în zona 1, la doi paşi de primărie, plătim taxe că stăm în buricul târgului, dar drumul ne este presărat la propriu cu prundiş şi nisip de Milcov. 
înainte de...2014

în timpul...2014

în timpul ...2014

         Săptămâna trecută mergea un candidat să îşi depună candidatura pentru şefia primăriei, cu alai, pe bulevard, unde avem vederea la apartament. Mi-aş fi dorit să o ia pe scurtătură spre primărie prin spatele blocului nostru să vadă şi leopardul, nu numai gardul. 
           Parcarea nostră a intrat în reabilitare.    * Reabilitare -  A-și recăpăta prestigiul știrbit ...(DEX) Mi-am făcut iluzii deşarte. Au venit cum au mai fost şi altă dată, s-au dat peste cap de 3 ori şi au presărat cu nisip şi pietriş şi au plecat. Am început a simţi pământul sub picioare la propriu. Am început chiar a iubi acest stil de viaţă, rudimentar. 









                   Atenţie mare la detalii şi textură. Cât de curând vom planta în acest pământ, poate vom cultiva orez. Umezeală şi calitate solului ne dă posibilitatea să ne afirmăm în domeniul agriculturii. Parcarea din zona Vrâncioaia  din Focşani a fost reabilitată vineri 22.04.2016 a nu ştiu câta oară, dar ce folos. Locuim oare pe o uliţă la ţară ca să ni se reabiliteze strada cu prundiş?! Ne dorim şi noi nişte asfalt sau nişte pavele. Pavele şi borduri care luna aceasta se pun pe toate trotuarele din oraş, în centru să fie vizibile, să bată la ochi, să poată fi observate şi din cosmos, ca să dea bine la alegeri. Că prin spatele blocurilor potopul, să-i înghită pământul cu tot. 
                 Mi s-au ros pantofii în bot de parcă au tras de ei un câine. De tocuri nu poate fi vorba pe strada aceasta, rişti să rămâi suspendată. Parcarea nostră găzduieşte zilnic peste 200 de maşini, pe lângă maşinile locatarilor. Cine vine în centru sau la piaţă, ştie bine că aici e un loc bun de parcare, poţi merge oriunde ai nevoie fără să laşi maşina undeva departe. Şi deşi drumul este ciopârţit de doi ani, nimeni nu ezită să parcheze. 
            Luna viitoare sunt alegeri locale pentru primăria oraşului. Actualul primar, care este  la conducere de când ne-am mutat noi aici şi de nu mai ştiu câţi alţi ani înainte, nu le are cu gospodăritul. Nu că i-aş păta reputaţia acum în prag de alegeri, ăsta e adevărul trăit de noi în fiecare zi, atunci când ieşim dimineaţa la şapte din casă şi când ne întoarcem seară pe înserat pe drumurile patriei pline de pietriş, nisip, prundiş, etc. Gospodăritul se învaţă de acasă. Nici o şcoală din lume nu te va învăţa cum să dai cu mătura atunci când curtea din faţa casei tale s-a murdărit, toate astea se nasc din instict. Nici nu poate fi vorba că acestea sunt unele din  atribuţiile unui primar întro  localitate. 
             Manageriatul unei localităţi vine din interior. Am înţeles că nici strada primarului unde locuieşte nu arată mai bine ca a noastră, atunci ce aşteptări să mai am. Prin comparaţie se spune că judeţul Vaslui este unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară. Dar aţi văzut ce parc au în centrul oraşului, doar prin muncă, o sapă, nişte apă şi puţin var. Aici nu e vorba de bani, e vorba de dăruire.
                 Îmi doresc să am un drum în faţa blocului pe care să nu-mi fie frică să merg, nici pentru mine, nici pentru copilul meu şi nici pentru maşina mea. 
                        Focşani este un oraş frumos. L-am îndrăgit din prima clipă în care am ajuns aici. Dar din varii motive frumuseţea îi este ştirbită de timp, de aceea are nevoie de bandaje sterile, nu de prundiş de Milcov.



luni, 25 aprilie 2016

Chipul Fericirii

    E vacanţă, sunt în concediu. Am deschis laptop-ul, răsfoiesc ferestre, pagini citite şi răscitite de mine alteori zilnic. Nu mă mai joc cu timpul printre degete. Îl valorific, îl ţin strâns în pumni şi îi dau drumul puţin câte puţin, cât trece în fir subţire printre degete. Răsfoiesc pagini citite ani la rând, câte 3-4 ani la rând. Au crescut copiii, s-au angajat părinţii, din lipsa timpului, din răutatea altora, din n motive, blogurile se închid, unul câte unul. Cu cât cresc copiii grijile şi nevoile sunt tot mai mari. Necesitatea unui blog, experienţele, trăirile din viaţa altor părinţi aşa ca noi, ne sunt vitale. Suntem ca o familie, copiii lor au crescut în faţa ochilor noştri, de parcă ne ştim de-o viaţă. E ca şi cum ar fi o grădiniţă virtuală/ideală. Fiecare familie cu grijile şi problemele ei, încercări ale vieţii, aşa cum e viaţa în splendoarea ei. Unii au pierdut copilul la naştere, alţii l-au pierdut după doar câţiva ani, câţiva i-au educat acasă... Învăţăm din experienţele lor dureroase/frumoase multe lucruri valoroase, lucruri care nu sunt scrise în cărţi sau le întâlneşti la colţul străzii. 
       Ce mai citesc, pe cine mai urmăresc...Unii oameni scriu toată viaţa, alte persoane scriu doar o perioadă, fiecare are darul acesta doar câţiva ani (inspiraţia), alteori toată viaţă găseşti nimicuri despre care să tot vorbeşti/scrii. Provocările sunt zilnice, constante, însă de multe ori timpul ne este cel mai mare duşman. 
        A trecut timpul, a crescut copila. I-au căzut primii doi dinţi, i se clatină şi cei mari. Viaţa ni s-a schimbat dramatic, în bine. Ne doream, dar nu credeam că trăirea acestui vis poate fi atât de intens. Suntem foarte bine şi extrem de fericiţi. Copila în toate desenele pe care le face are un soare sau curcubeu. E fericită maxim. Până acum a trăit o fericire umbrită, dar acum este fericită după felul în care îi sclipesc ochii.
         Anul trecut pe vremea asta ne plimbam cu caserolele de mâncare pe drumuri...era frumos, dar era greu. Acum am aflat că şi frumuseţea are o parte mai luminoasă decât soarele. Plâng, dar nu de tristeţe sau dor, sunt lacrimi de fericire. Toate nimicurile din viaţa nostră ne luminează unul câte unul calea. Putem singuri să ne luminăm calea cu: lanterna, lumânare, bec, chibrit, brichetă, torţă, etc, dar cel mai uşor este atunci când calea îţi este luminată de lumina naturală. 
      Mi-am amintit de ce am ales să urmez acest drum. Am simţit că aşa este cel mai bine. Acum îmi este greu, dar nu într-atât încât să nu pot duce. Este exact cât pot, nici prea simplu, nici prea complicat. Echilibru se află în noi. Mă simt bine atunci când cei din jurul meu sunt mulţumiţi de ei înşişi şi de mine. Viaţa fiecăruia dintre noi este mai luminoasă atâta timp cât cei din jurul nostru sunt plini de propria lor lumină
     Mă declar o femeie fericită! Luminez...

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...