A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 31 decembrie 2017

2018

         A mai trecut un an greu, frumos şi fructuos în acelaşi timp. Copila a crescut, merge la şcoală, scrie, citeşte, nu ştiu cum a reuşit, însă cert este că  timpul trece şi nu trece în zadar.  Dostoievski spunea că scrii atunci când ţi-e greu, am ajuns să scriu pe blog o dată pe an. Mi-e greu, doar că este un greu natural, aşa e viaţa, timp nu prea am, însă nu simt neapărat nevoia să spun tot, cele mai importante momente le memorez în suflet pe viaţă. 
         Să vede cum mai stăm cu răceala. 1,2 - una mare una uşoară. Le număr pe degete, deci muuuuuuuuuuuuult mai bine. Şi nu pentru că a implinit 7, şi de la vârsta asta nu prea mai răcesc. Am investit în sănătatea ei prin lucruri simple şi evident esenţiale: 
-am dus-o la tratament balnear 2 săptămâni la Băile Govora, tratament pentru probleme respiratorii, timp în care am aflat că are şi astm bronşic, iar dacă vom continua tratamentul anual trei ani la rand, ar putea scăpa de această afecţiune, deşi ea nu are simptome evidente, răcelile dese au şubrezit-o pe interior.
-i-am amenajat camera ei, dormitul în patul ei propriu şi personal, are avantajele lui, mai puţini microbi, mai multă rezistenţă la microbi. Mai are momente în care doarme sporadic în patul nostru, dar ştie că are colţul ei şi se simte acasă.
- am intrat la dietă, toţi 3. Dulciurile sunt bune pentru sistemul nervos, dar în exces nu fac bine. A slabit 4 kilograme, a incercat să consume legume, dar fără succes, astfel consumă mai multe fructe şi seminţe, fără dulciuri şi cu burtica stă mult mai bine. Evident este faptul că a moştenit colonul iritabil şi intoleraţă la lactate, de aici şi problema constanţă cu burtica.
          La Govora a foat grozav. S-a simţit minunat. Abia aşteaptă să mai meargă şi anul acesta. Nici nu realizează că este un tratament de fapt. Pentru că stăm la mătuşa soţului, pentru că tratamentul durează doar o oră, pentru că ne plimbăm mult şi ne jucăm şi sunt tot timpul cu ea. Sunt foarte mândră de ea pentru că am mers doar noi două, singurele cu trenul 8 ore, 3 până la Bucureşti, 2 în gară şi alte 3 ore până la Govora. A avut răbdare, bagajele le-am trimis prin curier, doar noi două, câte un rucsac în spate şi o zi ploioasă.
        La întoarcere la câteva zile a făcut enterocolită. Prima literă  de mână a învăţat-o acasă şi nu la şcoală, au avut scarlatină, dar pentru că am luat-o dint prima cu antibiotic, boala nu s-a manifestat agresiv. În decembrie a avut o răceală uşoară pe care am tratatat-o cu nişte pastiluţe din plante şi aerosoli. 
        E foarte bine, sunt încântată, abia aştept să repetăm tratamentul, nu am cuvinte ce diferenţă, 2 săptămâni de relaxare şi un an prosper pot să zic.
          Eu am avut câteva realizări profesionale. Am luat definitivatul, care este un exament cheie, am avut o elevă care s-a calificat la olimpiada naţională, pentru o începătoare ca mine, le-am luat faţa multor alte licee şi profesoare cu statut de învingători.  Am luat titularizarea, este un examen greu, sunt unii care au gradul I şi nu au luat un 7 încă... M-am titularizat, departe de casă, dar am reuşit. În judeţele alăturate nu a fost post titularizabil, Bacău, Brăila, Galaţi, Buzău...M-am detaşat...mai aproape de casă, colectiv nou, copii noi, toate noi...A fost o vară plină de activităţi, am cunoscut mulţi oameni noi, nu am avut timp să mă plictisesc, mai că nu am avut timp să mă odihnesc, dar nu mă plâng, a fost greu, dar am reuşit.
         Am slabit. Îmi doresc de câţiva ani să slăbesc şi nu mai reuşeam. Am slabit 8 kg, mă simt foarte bine, mai am de dat jos încă vreo 3 kg. Am mers la nutriţionist de data aceasta, am înjumătăţit porţiile, am renunţaţ la dulciuri, pâine şi alte porcării. Nu a fost deloc greu, mă bucur că acum îmi voi reînnoi garderoba la primăvară.
          Eu am descoperit nişte laturi pe care le ştiam pierdute şi le-am folosit la nevoie, am spus nu. De obicei nu pot spune nu, nu reuşesc, nu am curaj. Evident că m-am maturizat, am mai crescut şi eu. Deşi am spus aceste vorbe, nu sunt încrezătoare, mă îndoiesc de alegerile mele, dar nu ai cum să ştii dacă ai ales bine sau nu, timpul este cel care va hotărî calitatea alegerii mele. Pentru moment:

Părintele Nicolae Steinhardt sublinia la un moment dat, în una din cărţile sale:
"Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine, nici Domnul nu intră nechemat."
         Mulţumesc pentru minciunile voastre care mi-au deschis ochii. Mulţumesc pentru că aţi plecat, iar lucruri noi au venit în loc. Mulţumesc că m-aţi învăţat să las trecutul în urmă. Acum înţeleg că prin pierderea voastră m-am regăsit. Mulțumesc că m-ați respins și m-ați îndreptat spre un loc mai frumos, cu oameni mai buni. Mulțumesc că mi-ați dat un motiv să plec de lângă voi fără cale de întoarcere.Mulțumesc că nu mi-ați dus dorul când am lipsit și nu ați încercat să mă întoarceți. Mulțumesc că mi-ați arătat direct că nu contez pentru voi. M-ați făcut să înțeleg că sunteți meschini și că niciodată nu am avut nimic în comun.
     Cum a fost anul acesta ? Îmi pare rău că mă despart de el şi pentru faptul că trebuie să repet unele experienţe grele şi pentru faptul că unele evenimente au loc o singură dată în viaţă.
     Ce îmi doresc? Zâna bună să consemneze acolo în carneţel...
1. Îmi doresc să mă detaşez  sau să am continuitate la detaşare sau să mă pretransfer, mult de tot, sper să nu fiu nevoită sa dau iar titularizarea, după noile reglementări...
2. Îmi doresc să nu mai fiu nevoită să spun nu nimănui, urăsc, pierd prea multă energie pentru nişte nimicuri, care nu merită efortul.
3. Îmi doresc la fel de puţine răceli, 7 ani a semănat cu ta-su, alţii 7 să semene  şi cu mine, o răceală pe an şi o durere de burtă, mai multe împiedicări prin casă.
4. Îmi doresc să am puterea să fiu mai răbdătoare, mai puţine kilograme şi mai multă voie bună.
5. Îmi doresc sănătate pentru familie, pentru prieteni şi pentru duşmani, să nu mai fie durere în jurul meu, poate trecătoare, dar nu constantă. Ştiu că boala este un semn de dragoste din partea lui Dumnezeu, dar nu am puterea să o tolerez, mă macină, mă înspăimântă.
      Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am astăzi, sunt fericită, îmi doresc mai multe asemenea şi altele noi!
La mulţi ani 2018!!! Abia aştept să vii cu noi provocări!







 

luni, 2 ianuarie 2017

Revelion 2017

            A mai trecut un an. Intens, plin de evenimente, în mare parte creatoare de noi oportunităţi şi chiar surprize. A fost un an în care am muncit pe brânci, dar  nu mă plâng, îmi place munca, dar mai mult îmi place să culeg roade. "Munca îl înnobilează pe om!"
            Timpul s-a dilatat şi mi-a ajuns şi pentru muncă şi pentru momente de calitate. Într-o zi aveam multe de făcut şi trăiam cu impresia că nu o sa pot reuşi să le fac pe toate. Pentru că eu de obicei ajung mai devreme decât e cazul,  dar m-am relaxat şi am mers în tihnă şi când mă uit la ceas, eram în grafic, de parcă minutele s-au dilatat şi s-au lungit pentru mine, să le fac pe toate. La un moment dat mă resemnasem cu gândul că pot şi eu să întârzii o dată în viaţa mea.
          Vacanţa aceasta m-am odihnit. Nu am deschis nimic, laptop, cărţi, foi sau alte hârţoage, deşi în plan aveam de făcut multe proiecte. În puţinul timpul liber am stat, pijamale, filme, ciocolată caldă. Afară e foooooarte frig, copila a trecut iar  printr-o răceală şi abia şi-a revenit. Ce îmi doresc anul acesta, poate mai puţine răceli şi tot atâtea treburi şi mai mult, căci vorba aia, sunt stătută, deh! cum ar spune alţii: "ai stat acasă 6 ani!",deci  am chef de muncă.
   2017 surprinde-ne!!!


joi, 15 septembrie 2016

Un vis devenit realitate

...

 ianuarie 2012

Imaginează-ţi persoana ta peste 5 ani de acum

    În februarie facem 5 ani de când ne-am cunoscut. Iar timp de cinci anişori ne-am căsătorit, ne-am terminat studiile superioare, ne-am angajat, am devenit părinţi, s-au întâmplat atâtea lucruri, la care nici măcar nu încercam să visez şi pe care nu mi le puteam nici imagina cum ar putea fi.
    Ce-mi doresc pentru viitorii 5 ani, parcă n-aş avea nevoie de nimic, dar totuşi e mai greu să menţii ceea ce ai, decât să obţii ceva nou. Îmi doresc să fiu la fel caldă şi înţelegătoare atât pentru familia mea, cât şi pentru cei dragi mie. Probabil Daria va merge în clasa întâi, Cristi va fi la o parohie mai aproape de casă, iar eu voi munci în învăţământ sau în mass-media.
septembrie 2016
          Astăzi am dus copilul la Clasa Pregătitoare. În seara dinainte mă  îndoiam de alegerea făcută, dacă e bine că am înscis-o la şcoală sau nu. Era prea târziu pentru regrete, pe fondul emoţional îmi roiau în cap milioane de gânduri. 
         Anul acesta  mi s-a împlinit un vis, la care acum 5 ani doar speram. Peste alţi 5 ani îmi doresc să fiu la fel de împlinită, fericită şi sănătoşi cu toţii.
                                                                                                                                                                                                


sâmbătă, 7 mai 2016

Drumurile noatre de toate zilele


        
        Locuim în centrul oraşului. Parcarea din spatele blocului pe unde ieşim zilnic se află de doi ani întro avansată stare de gropi, pietriş şi diferite aspecte de drum forestier, care te fac să îţi faci pantofii de n ori pe zi, să aduni nisip, să îşi rupi la propriu încălţările şi în cel mai rău caz să te împiedici şi să cazi, de la adult până la copil. 
          Dar nu a fost mereu aşa. Din iunie 2014 s-au schimbat ţevile vechi de 30 de ani de la apă, etc şi a fost găurită la propriu. Aveam nevoie probabil şi de ţevi noi de apă sau căldură ultramoderne, dar nu şi de ciopârţirea asfaltului la fel de vechi, dar încă destul de practicabil. La ţară se merge mai bine.   De atunci a început un calvar pentru pantofi, picioare şi maşinile noatre. Locuim în zona 1, la doi paşi de primărie, plătim taxe că stăm în buricul târgului, dar drumul ne este presărat la propriu cu prundiş şi nisip de Milcov. 
înainte de...2014

în timpul...2014

în timpul ...2014

         Săptămâna trecută mergea un candidat să îşi depună candidatura pentru şefia primăriei, cu alai, pe bulevard, unde avem vederea la apartament. Mi-aş fi dorit să o ia pe scurtătură spre primărie prin spatele blocului nostru să vadă şi leopardul, nu numai gardul. 
           Parcarea nostră a intrat în reabilitare.    * Reabilitare -  A-și recăpăta prestigiul știrbit ...(DEX) Mi-am făcut iluzii deşarte. Au venit cum au mai fost şi altă dată, s-au dat peste cap de 3 ori şi au presărat cu nisip şi pietriş şi au plecat. Am început a simţi pământul sub picioare la propriu. Am început chiar a iubi acest stil de viaţă, rudimentar. 









                   Atenţie mare la detalii şi textură. Cât de curând vom planta în acest pământ, poate vom cultiva orez. Umezeală şi calitate solului ne dă posibilitatea să ne afirmăm în domeniul agriculturii. Parcarea din zona Vrâncioaia  din Focşani a fost reabilitată vineri 22.04.2016 a nu ştiu câta oară, dar ce folos. Locuim oare pe o uliţă la ţară ca să ni se reabiliteze strada cu prundiş?! Ne dorim şi noi nişte asfalt sau nişte pavele. Pavele şi borduri care luna aceasta se pun pe toate trotuarele din oraş, în centru să fie vizibile, să bată la ochi, să poată fi observate şi din cosmos, ca să dea bine la alegeri. Că prin spatele blocurilor potopul, să-i înghită pământul cu tot. 
                 Mi s-au ros pantofii în bot de parcă au tras de ei un câine. De tocuri nu poate fi vorba pe strada aceasta, rişti să rămâi suspendată. Parcarea nostră găzduieşte zilnic peste 200 de maşini, pe lângă maşinile locatarilor. Cine vine în centru sau la piaţă, ştie bine că aici e un loc bun de parcare, poţi merge oriunde ai nevoie fără să laşi maşina undeva departe. Şi deşi drumul este ciopârţit de doi ani, nimeni nu ezită să parcheze. 
            Luna viitoare sunt alegeri locale pentru primăria oraşului. Actualul primar, care este  la conducere de când ne-am mutat noi aici şi de nu mai ştiu câţi alţi ani înainte, nu le are cu gospodăritul. Nu că i-aş păta reputaţia acum în prag de alegeri, ăsta e adevărul trăit de noi în fiecare zi, atunci când ieşim dimineaţa la şapte din casă şi când ne întoarcem seară pe înserat pe drumurile patriei pline de pietriş, nisip, prundiş, etc. Gospodăritul se învaţă de acasă. Nici o şcoală din lume nu te va învăţa cum să dai cu mătura atunci când curtea din faţa casei tale s-a murdărit, toate astea se nasc din instict. Nici nu poate fi vorba că acestea sunt unele din  atribuţiile unui primar întro  localitate. 
             Manageriatul unei localităţi vine din interior. Am înţeles că nici strada primarului unde locuieşte nu arată mai bine ca a noastră, atunci ce aşteptări să mai am. Prin comparaţie se spune că judeţul Vaslui este unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară. Dar aţi văzut ce parc au în centrul oraşului, doar prin muncă, o sapă, nişte apă şi puţin var. Aici nu e vorba de bani, e vorba de dăruire.
                 Îmi doresc să am un drum în faţa blocului pe care să nu-mi fie frică să merg, nici pentru mine, nici pentru copilul meu şi nici pentru maşina mea. 
                        Focşani este un oraş frumos. L-am îndrăgit din prima clipă în care am ajuns aici. Dar din varii motive frumuseţea îi este ştirbită de timp, de aceea are nevoie de bandaje sterile, nu de prundiş de Milcov.



S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...