UN EPISOD DE TAHICARDIE SEVERĂ
Luni, 26 mai 2025, m-am întors de la liceu, am luat prânzul, am urmărit o bucată de film pe Netflix, am mâncat niște cireșe, apoi m-am dus în dormitor să ațipesc un pic. Nu mai știu dacă am ațipit sau nu, eram în poziția mea preferată de somn, pe partea stângă, am simțit o mișcare/durere/ în stomac. Primul meu gând a fost: că mă doare burta de la cireșe. M-am mutat de pe o parte pe spate, atunci am observat că îmi bate inima atât de tare, de se mișcau celelalte organe, inclusiv stomacul...
Nu m-am suparat, nu m-am enervat, într-adevăr, am fost plecată 2 zile în weekend într-o excursie la Tulcea. Prima zi a fost epuizantă, dar mi-am revenit a doua zi după ce am dormit. A doua zi m-am simți foarte obosită după călătoria în Deltă cu barca 2 ore. Dar în rest nici un simptom... Cu siguranță au fost mult mai devreme episoade scurte de tahicardie, dar probabil nu am avut timp să realizez asta.
Pentru că soțul meu dormea, mi-am descărcat pe telefon o aplicație de măsurare a pulsului, rezultatul m-a șocat. Nu mă durea nici o unghie, mi se părea ceva ciudat să am în repaus pulsul 240... Ne-am trezit, am băut apă, m-am mutat din dormitor în sufragerie, mi-am luat pulsul cu Pulsoximetru (cumpărat din perioada Pandemiei). Nu știam și nu aveam timp să căutăm ce se poate intampla în urma unui asemenea puls, am sunat la Salvare. În cinci minute până a venit ambulanța, mi s-a părut o veșnicie, deși eu eram cât se poate de calmă, mă țineam de piept, pentru că îmi sărea inima la propriu din piept, pulsul s-a dus la 170, 111, inapoi la 240...
Știi atunci când îți iei fluturașul de salariu și vezi câți bani ți se iau pentru sănătate, te aștepți să vină o super ambulanță, suni și tu o dată la 10 ani și na, ai așteptări mari😆. A venit o asistentă și un șofer de 100 de ani, care a mărturisit, că atunci când a văzut pe tabletă că vine la un puls de 240, și-a zis că cine știe cum și cu ce și-o fi măsurat pulsul...Iar în cariera ei, a avut un singur pacient vârstnic cu 170 puls, dar care era intr-o stare gravă...m-a încurajat de tot😅. Aveam puls 228 la monitorul electric al asistentei.
Tensiunea nu știm cât era, la această viteză a pulsului nu poate fi luată, am încercat cu un aparat clasic, aveam în casă, a auzit ceva pe la 12-13...abia peste vreo 3 ore se putea luat tensiunea normal...dar nu, nu aveam tensiune. Capul mă durea după ce am plecat din nebunia de urgențe.
La ECG nu apărea nici un infarct, mă simțeam prea bine și eram prea calmă pentru unul... M-am dus la baie singura, m-am îmbracat singură, am urcat singură pe targă în ambulanță în fața blocului, am plecat spre spital. Ploua cu cofa, pe targă în ambulanță este groaznic. Eu nu am rău de mașină, dar drumul până la spital mi s-a părut un motiv în plus să îmi crească și pulsul și tensiunea...
La urgență, cum mă așteptam, aglomerat, era toată Vrancea și eu, trei rânduri de polițiști cu nebuni, bețivi și bătăuși, plus alte persoane, care au uitat de drumul la medicul de familie. Pe holul mare, unde nu aveai loc să arunci un pai, vine un doctor, mă ascultă cu stetoscopul, se uită la mine: ,,Dar văd că o duci pe picioare!'' și pleacă liniștit. Mi-a venit toți nervii din lume, dar aveam alte probleme de moment pentru a schimba replici cu dnul doctor.
După mai multe ,,intervenții'' ajung în salonul de la camera de urgență, primesc un pat în față, la alt doctor, care s-a uitat non-stop la monitor, părea relaxat, dar era puțin ingrijorat de direcția pulsului meu și alte simptome, care puteau să apară, mi se administrează 2 perfuzii concomitent, mi se ia sange pentru analize, iau o pastilă, mi se fac niște manevre vagale, am suflat într-o seringă specială, mi se flexau genunchii, etc...( am aflat singură acasă mai tarziu). Nu stă nimeni să îți explice...
În patru ore, șase perfuzii, două rânduri de pastile, manevre vagale, pulsul meu a coborât la 170 apoi la 100. Am plecat acasă pe picioarele mele cu rețetă pentru Concor de 5 mg, să merg la un consult la cardiolog și endocrinolog. A da, noi nu avem cardiolog în spital, după amiază... Iar în oraș, îi numeri de degete, dacă ai nevoie de un consult de urgență, durează... Diagnostic TPSV - Tahicardie Paroxistă Supraventriculară.
Marți am făcut analize, nu glandă, nu glicemie, puțin colesterol. Miercuri am plecat la București la Spitalul Colentina pentru consult cardiologic în ambulatoriu, cu internare de zi. Am aflat un cuvânt nou: ablație prin radiofrecvență, care este o intervenție chirurgicală neinvazivă, dar în același timp și tratament pentru această formă de tahicardie. Pentru că aceste episoade se pot repeta, iar aceasta poate afecta în timp mușchiul inimii și oxigenarea creierului, fapt pentru care este recomandată metoda de tratament pentru pacienții tineri.
La 41 de ani, Concor primit de la camera de gardă nu are cu ce să mă ajute, eu dimineața am pulsul 65... ziua 75-85...iar daca merg sau fac treaba 100. Evident că mi-a confirmat asta și medicul cardiolog. În toată amețeala de la Colentina, secția de Cardiologie, și acolo e un maraton, m-am programat pentru ablație peste o săptămână, în 4 iunie 2025.
Săptămâna aceasta este una plină de încărcătură emoțională la dublu. Marți, are Daria Cursul Festiv pentru clasa a VIII-a, miercuri merg pentru ablație, cu inima cât un purice, nu știu cât durează internarea exact, dar sper ca vineri să ajung seara la Banchetul Dariei. Nu aș vrea să lipsesc... pe de o parte îmi este groază să mai trec printr-o tahicardie severă, de aceea aș vrea să scap de acest stres, pe de altă parte, am ,,prins'' acest loc devreme, la stat se așteaptă și un an la rând pentru ablație...
Mă simt obosită, și unde prind un scaun iau loc să îmi trag sufletul, în rest am trecut destul de bine peste acest episod. Tahicardiile sunt de mai multe feluri, eu avut-o pe cea mai ușoară, dacă pot spune asta... mă simt ocrotită de Dumnezeu.
De Ziua Învățătorului am intrat la ora 8.00, nu in sala de clasa, pentru ca e zi libera, ci in sala de operatie pentru ablație prin radiofrecvență la Spitalul Colentina. Operația a fost un succes, nu este dureroasă, dar este emoționantă. Îmi șiroiau lacrimile fara sa vreau, nu ma durea nimic, doar de emotie si tahicardiile provocate acolo. Circuitul in plus (4) a fost cauterizat si am ramas cu cele 3 circuite normale. Am plecat pe picioarele mele, a treia zi din spital, vineri, cu speranța ca nu voi mai trai acest tip de tahicardie de care am scapat prin aceasta interventie chirurgicala neinvaziva pe post de tratament.
Pentru că vineri am făcut un drum de 3 ore spre casă, apoi am stat o oră la Banchetul Dariei, mai mult pe scaun decât în picioare, am observat că mă furnică picioarele de la genunchi în jos, dacă merg. Dacă stau în pat, toate bune, dacă merg și prin bucătărie, furnici și oboseală...dar trece. Starea post operatorie este una destul de bună.
Spitalul Clinic Colentina, Secția Cardiologie, Pavilionul K este unul renovat. Arată bine, curat, ordine și disciplină, mâncare bună, doctori pregătiți, plus câte un rezident. Poți adresa toate întrebările trăsnite medicului rezident, ca apoi cele care nu au părut penibile medicului curant/ specialist în probleme de ritm cardiac. Intervenția a durat o oră, plus 30 minute cablarea si decablarea mea, multe fire și multe materiale. Intervenția este dublă: studiul electrofiziologic și ablația. Se practică studiul electrofiziologic, unde se evidențiază cale duală la nivelul nodului atriventricular, se induce tahicardia prin reintrare nodală la nivelul căii lente și se efectuează ablație cu radiofrecvență la acest nivel.
În ultimile zece zile am trecut printr-un amalgan de trăiri intensive, la propriu și la figurat, dar să mă ia inima prin surprindere, nu aș fi crezut niciodată. Am trecut cu bine peste acest eveniment și sper să nu să se mai repete niciodată. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale oameni pricepuți, talentați și deștepti. Însă dacă va fi să mai fie, acum știu la ce să mă aștept, nu va mai fi o necunoscută pentru mine. Tahicardia nu este o boală de inimă, ci o tulburare, un simtom al unei probleme cardiace sau sistemice, care în timp poate slabi mușchiul inimii dacă persistă.
dovada că a fost, pentru că astăzi nu mai este, EKG-ul:
💔💓💖
Comentarii
Trimiteți un comentariu