Nici o zi fără...prajitureală

        Avem o săptămână de când prăjiturim zilnic, şi nu ne-am plictisit, chiar este foarte distractiv să găteşti, nu numai să mănânci.Copila este în extaz, nu mă întreabă decât dacă a crescut aluatul şi dacă s-au răcit, două întrebări esenţiale în bucătărie zic eu. Inspiraţia ne vine după ce vizităm  site-ul acesta, mi se pare că are nişte reţete explicate ca pentru începători aşa ca noi, plus că au farmecul de a fi reţele copilăriei mele. De câteva zile nu am mai cumpărat dulciuri de la magazin, iar cele care le mai aveam în dulap, le-am mâncat doar atunci când dulcegăriile noastre au fost mâncate prea repede pentru a fi păstrate şi pe mai târziu. Aluatul a fost cel ce a rezistat până la capăt...

        Mai avem multe de învăţat, însă avem mult potenţial, acum ceva timp  îmi doream, săptămâna aceasta dorinţele mele au început a prinde viaţă.

        Deci, dulcegării am zis:

cornuleţe fragede

fursecuri trufe

  

biscuiţi cu morcov (de post)

tort "Cusma lui Guguţă"

mini plăcinte din foietaj cu brânză

    

Varsta, viata sau dupa suflet...

In ultima vreme am simtit ca m-am schimbat in bine. Desi fac zilnic aceleasi lucruri si totusi schimbarea s-a produs in interiorul meu. Nu sunt superstitioasa, nu cred in coincidente, reancarnare sau pur si simplu dezvoltare personala, insa nici un raspuns sigur nu am in ceea ce priveste schimbarea din mine. Am implinit 30 de ani, o varsta magica pentru mine, a decedat bunica lui exact in aceasta perioada si eu port acelasi nume...Ei ii placea mult sa cocheteze cu aluatul, iar eu de ceva timp gatesc numai din astea. Avem un cuptor electric care in cinci ani a fost folosit de exact 3 ori si brusc dupa 30 de ani ai mei impliniti il folosesc zilnic. Nu-mi iese totul ca la carte, dar imi merg manile mult mai bine decat altadata. Si cand am zis si eu sa mai slabesc un pic, mi-am descoperit un nou hobby, si zau ca-mi place. Ma uit in oglinda, apoi in farfurie si ma minunez, oare varsta te invata lucruri sau poate cineva acolo sus iti calauzeste pasii.

O duminică tomnatică

        Poate toamna m-a inspira,  poate vârsta,  cert este că în ultima vreme lucrurile care ies de pe mâna mea sunt unele pe care nu le-am mai facut  niciodata şi  ies lucruri frumoase, gustoase, delicoase. Copila este şi ea în trend, nu se lasă mai prejos, este plină de energie şi dornică de lucruri noi. 

       Mă uit cum strânge cu putere şi dăruire creionul între degetele-i pufoase şi moi şi scrijeleşte pe foaia mare albă linii, forme, semne din toată inima ei. Iert a nu ştiu a câta oară giumbuşlucuri pe care le repetă iar şi iar, însă de fiecare dată îşi are poţiunea magică la ea, face puf-puf întotdeauna cu: "mă ierţi, nu am să mai fac niciodată!". Îmi vine să o mănânc nu alta când o aud, deşi mai devreme aş fi făcut multe lucruri necugetate, din inerţie. Eu îmi amintesc vag cum eram în copilărie. Fiind ultima am fost un copil răsfăţat. Dacă făceam vreo trăsnaie, plângeam, plângeam şi mă tot chinuiam să-mi prelungesc plânsul, până i se muia inima mamei să vină la mine să mă liniştească. Şi nu-mi doream decât să mă ţină în braţe să mă liniştesc, nu voiam iertare sau altceva, aveam nevoie doar de susţinere morală.

           Nu se cheamă răsfăţ, ci dragoste, să-ţi ţii copilul în braţe atunci când plânge indiferent de motiv.         

cornulet&compot

bigudiuri

baita

Anotimpul meu preferat...

gutuie: Străoane, Vrancea; măr: Lera, Buzău; mandarină: ...; pară: Bâsceni, Buzău, portocală: ...; pară....

         Anotimpul meu preferat este toamna. Deşi fiecare anotimp îşi are splendoarea sa, chiar dacă iarna ador zăpada,  primăvară să admir florile, vară să mă răsfăţ în razele soarelui, etc...Poate pentru ca ador nucile, strugurii, perele, gutuile  sau poate pentru faptul că m-am născut într-o zi ploioasă de toamnă, şi ador să mă plimb prin ploaie. Imaginea de mai sus îmi aminteşte cu melancolie de casa părintească, de cea a  bunicii...Geamul de lemn abunda toamna de fructe alese şi ne făceau cu ochii până pe la prima zăpadă. 

        Toamna târzie de anul acesta ne răsfaţă cu temperaturi foarte prietenoase, săptămâna aceasta este a treia săptămână la rând în care ziua stăm în tricou, chiar dacă seara aprindem focul în sobă. Cald, foarte cald pentru această decadă, iar Daria a sărit peste multe somnuri de prânz, doar pentru a profita de timpul prietenos. Zilele acestea am încercat mai multe reteţe handmade, şi cum eu fac parte din categorie nepricepuţilor, mi-au ieşit doar câteva. Mi-a reuşit o reţetă pentru plăcinte şi una pentru plastilină făcută în casă. Plastilina mi s-a părut exprem de uşor de preparat, după această reţetă aici, foarte maleabilă şi pentru că eu nu am avut decât nişte colargol prin casă am colorat-o în maro. S-a jucat Daria şi eu pe lângă ea, la final am colorat cu tempera formele geometrice pe cate le-am modelat. Cum afară plouă torenţial şi cum nu stăm în buricul târgului şi s-ar putea să nu găsim la magazinul mare plastilină, eu zic că a fost o reţetă şi rapidă şi reuşită făcută în casă.

       

cât despre plăcinte s-au făcut greu şi s-au mâncat repede, deci reuşite!