Anotimpul meu preferat...

gutuie: Străoane, Vrancea; măr: Lera, Buzău; mandarină: ...; pară: Bâsceni, Buzău, portocală: ...; pară....

         Anotimpul meu preferat este toamna. Deşi fiecare anotimp îşi are splendoarea sa, chiar dacă iarna ador zăpada,  primăvară să admir florile, vară să mă răsfăţ în razele soarelui, etc...Poate pentru ca ador nucile, strugurii, perele, gutuile  sau poate pentru faptul că m-am născut într-o zi ploioasă de toamnă, şi ador să mă plimb prin ploaie. Imaginea de mai sus îmi aminteşte cu melancolie de casa părintească, de cea a  bunicii...Geamul de lemn abunda toamna de fructe alese şi ne făceau cu ochii până pe la prima zăpadă. 

        Toamna târzie de anul acesta ne răsfaţă cu temperaturi foarte prietenoase, săptămâna aceasta este a treia săptămână la rând în care ziua stăm în tricou, chiar dacă seara aprindem focul în sobă. Cald, foarte cald pentru această decadă, iar Daria a sărit peste multe somnuri de prânz, doar pentru a profita de timpul prietenos. Zilele acestea am încercat mai multe reteţe handmade, şi cum eu fac parte din categorie nepricepuţilor, mi-au ieşit doar câteva. Mi-a reuşit o reţetă pentru plăcinte şi una pentru plastilină făcută în casă. Plastilina mi s-a părut exprem de uşor de preparat, după această reţetă aici, foarte maleabilă şi pentru că eu nu am avut decât nişte colargol prin casă am colorat-o în maro. S-a jucat Daria şi eu pe lângă ea, la final am colorat cu tempera formele geometrice pe cate le-am modelat. Cum afară plouă torenţial şi cum nu stăm în buricul târgului şi s-ar putea să nu găsim la magazinul mare plastilină, eu zic că a fost o reţetă şi rapidă şi reuşită făcută în casă.

       

cât despre plăcinte s-au făcut greu şi s-au mâncat repede, deci reuşite!