Universul nostru se învârte de ceva timp pe aceste meleaguri mirifice, iar zilele nu seamănă nici una cu alta, căci fiecare e unică în felul său, aşa că nu prea avem timp de stat degeaba. Daria nu dă încă urme de plictiseală, chiar din contra, ar sta toată ziua pe afară sau ar merge încontinuu cu maşina sau în căruţ. Iar lumea la ţară se plimbă ori cu calul, ori cu vaca, ori cu sapa, ori cu treabă, noi doi plimbăm căruţul, magazin, biserică, loc de joacă, loc de relaxare, etc... Iar aceste clipe îmi răscolesc cu drag printre amintirile mele de zilele de vară de la ţară, chiar dacă eu am crescut acolo, vara când nu aveam nici o grijă decât să mă joc mai mult era cea mai mare plăcere trecătoare.
Sunt fericită căci copilul nostru are acest privilegiu să copilărească printre trilurile păsărilor, susurul apei de munte şi multitudinea de copaci. Nu suntem din aceste locuri nici unul dintre noi, însă recunosc că ne face mare plăcere să fim aici, chiar dacă nu ne-am integrat şi nu dăm semne de a fi de-ai locului, noi ne simţim ca în staţiune, în concediu, adică într-un loc unde ţi-ai dori să fii, plăteşti ca să stai acolo, iar noi stăm aici într-un concediu prelungit.
 |
| loc de joacă |
 |
| colectăm deşeuri selectiv şi la ţară |
 |
| loc de relaxare |
 |
| râul Bâsca |
 |
| urmăream peştişorii |
 |
| o păpădie, o copilărie... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu