joi, 24 noiembrie 2011

TAL VALG BILATERAL

     După ce te confrunţi cu o problemă, încerci să o cunoşti din toate părţile, m-am informat şi străduit să aflu cât mai multe despre diagnosticul Dariei pus la naştere. Acum doi ani când am auzit pentru prima dată  expresia kinetoterapie  m-a dus cu gândul la cancer, habar nu aveam ce însemna de fapt, iar de picioruşe puse în ghip la nou-născuţi chiar nu mai auzisem până atunci, deci era ceva groaznic...
  o lună jumătate
                                                                  
      După ce am trăit un şoc în sala de naşteri în timpul operaţiei de cezariană, când doamna doctor anestezist a spus că bebe are o problemă la picioruşe, dar se rezolvă cu nişte ghipsuleţe, au mai urmat şi altele, la fel de grele pentru o familie tânără, dar foarte încrezătoare. La 10 zile ale lui bebe am mers la domnul doctor ortoped pediatru după cum ne fusese indicat încă din maternitate, pentru un consult de rutină, căci ne spusese clar încă din spital, masaj si atât. Doar că în nici 5 minute, ne-am trezit cu bebe la sala de ghips, îi modelau nişte cizmuliţe ghipsate, care sună atât de frumos, dar arată atât de groaznic.  Practic nu am avut timp să luăm o decizie, noi tineri şi nepricepuţi, doctorul ferm şi convins, am plecat acasă cu bebe imobilizat. Nu pot să exprim ce era în sufletul meu, plus că săracuţa avea şi piodermită, băiţa devenea şi mai incomodă, în aceeaşi zi i-am pus şi cercei, a plâns foarte mult în acea zi şi a fost foarte tristă. Nu se putea acomoda cu greutatea de pe picioare şi mai ales cu neputinţa de a le mişca sau îndoi, deşi cu timpul s-a învăţat de le ridica până sus. De atunci nu a mai dormit decât 2 ore legate noaptea, aşa cum doarme şi până astăzi, să fi fost ăsta motivul, să fi fost doar o concidenţă...   

o lună jumătate
                                          
     Îmi era greu să o ţin la alăptat, eu o lună am alăptat doar pe scaun, pentru că nu puteam sta pe o parte în pat, îmi era greu să o schimb, trebuia să am grijă cum îi ridic funduleţul, la baiţă nu mai vorbesc, practic a făcut mai multe bubiţe din lipsă de spălat calumea. A avut 3 rânduri de cizmuliţe ghipsate, ultima pereche i-am pus-o  după botez, plângea şi când i le punea, plângea şi când i le scotea, a fost un chin pentru toţi. 12 zile, 10 zile şi 7 zile a stat copilul meu imobilizat şi tratat printr-o metodă despre care aveam să aflu mai târziu că este veche de vreo 30 de ani şi astăzi nu se mai foloseşte ca medotă de tratament, e învechită, au apărut altele. Doamne...câtă suferinţă şi degeaba, căci la 4 luniţe ale Dariei lăbuţele ei stăteau tot strâmb, cu vârful spre exterior, aproape date peste cap, chiar dacă am continuat să-i fac masaj zilnic. Nu credeam că o să găsesc vreun răspuns, vreo rezolvare  la suferinţa copilului meu, aşa că am căutat, răsfoit, citit, până am descoperit noua metodă de tratament: kinetoterapia
                                                                  o lună jumătate
         La 5 luni jumate ale Dariei, am luat-o de la capăt, de data asta eram încrezătoare şi nici la doctor nu am mai fost, căci odată ce nu îmi inspira deloc încredere, iar dacă nu va rosti cuvântul magic: kineto, nu am de ce să merg la el. Am căutat pe net o clinică specializată din Focşani şi am încercat marea cu degetul, de azi eu îi alegeam tratamentul Dariei, şi desigur, doamna kinetoterapeut. Am făcut câteva şedinţe, care chiar mi-au dat un imbold de a crede în vindecare, şi nu numai, căci la 6 luni, Dăriuca stătea frumos în funduleţ şi zicea: ta-ta! Rezultatele nu am avut timp să le aştept, căci s-a întâmplat inevitabilul, la 7 luni a apărut intoleranţa la proteinele laptelui de vacă, altă poveste, aşa că am renunţat la kineto pentru o luna jumătate, până i-am dat de cap la noua problemă.
        La 9 luni am descoperit că şi kinetoterapia are farmecul ei, aşa că am mers la alt cabinet, unde am întâlnit o doamna mai drăguţă, care deşi avea şedinţele mai scurte şi mai scumpe, se purta mai tandru cu Daria, iar eu atât îmi doream, mai puţină suferinţă pentru puişorul meu. Şedinţele deveneau tot mai plăcute iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. De-a buşilea nu credeam că va merge normal vreodata, ţinea lăbuţele picioarelor ca la raţă, ziceai că sunt rupte, dar încet şi cu răbdare la 11 luni a mers frumos de-a buşilea, iar la 1 an şi o lună şi 6 zile, a mers superb în picioruşe. De aspectul lăbuţelor am şi uitat pe parcurs, dar s-au corectat , deşi sunt ferm convinsă că nu mergea copilul meu aşa bine şi frumos dacă nu o stimulam prin aceste şedinţe, care ţin să subliniez că le-am făcut din proprie iniţiativă şi cu părere de rău,  fără ca vreun medic din Focşani să recomande aşa ceva.
      Şedinţele de kineto le-am mai întrerup şi pentru a mai economisi nişte bani şi pentru a se mai relaxa şi Daria, iar dacă tal valgul era proeminent pe pirorul drept, deşi aveam bilateral, de la un timp  cu picioruşul  drept mergea perfect, iar pe stângul îl ducea rău. Aşa că iar trebuie să o luăm de la capăt, dar eu zic, că totuşi e mai bine. Încălţămintea trebuie să fie mai înaltă ca să sunţină glezna, iar tapla rigidă, nu i-am cumpărat nici încălţăminte scumpă, nici de firmă, la câteva ore petrecute afară, mai ales iarna aproape deloc, şi chiar câteva luni de  port nu se merită. Aşa că în fiecare sezon îi cumpăt încălţăminte nouă, iar la 2-3 luni o donez, altor copii mai mici şi mai amărâţi. Bine că măcar suntem aici în buricul târgului şi mergem la kineto ca la o aruncătură de băţ, dacă eram undeva la ţară, şi dădeai mai mult pe drum, decât pe şedinţă, tot nu era bine, aşa că tot răul spre bine, va avea picioare superbe atunci când va fi mare.
     Chiar dacă problema noastră nu s-a rezolvat de tot, timpul vindecă orice rană, Daria va fi mai mare, dacă nu va merge aşa, poate vom merge la un medic adevărat undeva mai departe, care oricum ne va recomanda kinetoterapie,  dar eu cred şi sper că totul va fi bine.
                                                                            10 luni


      Păcat doar că în Focşani nu găseşti un ortoped bun şi că trebuie să mergi sute de kilometri până să găseşti unul, adică la Bucureşti, sunt doar bucuroasă că i-am curmat din suferinţă şi că ne-am modelat şi ea ca şi copil şi noi ca şi familie armonic, iar orice suferinţă este o aporpiere mai mare, o apreciere şi o mulţumire mai multă. 
     Astăzi, sfătuiesc şi recomand mămicilor care au probleme cu puişorii lor, să facă ceea ce le spune sufletul, să se bazeze pe instinctul lor matern, să cerceteze şi să încerce tot ce cred ele de cuviiţă că le va face bine copiilor lor. Ador kinetoterapia şi aş vrea să mulţumesc celui ce a descoperit această metodă de a trata, această terapie, care este folosită în diverse boli şi afecţiuni, la diferite vârste şi care dă un rezultat foarte aproape de a fi sănătos. Dacă va fi mai plinuţă Daria am să o mai duc la şedinţe de kineto şi pentru melancolia clipelor trecute şi pentru armonia trupului.
    Din această experinţă a vieţii am înţeles că copilul meu este unul SPECIAL, de aici şi titlul blogului.

10 comentarii:

  1. Sa va traiasca Daria cea frumoasa. Va urez multa sanatate. Doamne-ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit cu mare drag si m-a impresionat povestea ta. Nici in bucuresti nu sant altfel medicii si vladut al meu a fost diagnosticat cand avea 8 luni, se ridicase deja in picioare si mi s-a parut mie ca nu calca bine. Pediatra nu a sesizat nimic. Am fost la 2 doctori: doamna Contanu si domnul Ulici. Doamna Contanu ne-a recomandat kinetoterapie 6 luni, atele noaptea, incaltaminte cu talonet si electrostimulare doar dupa ce s-a uitat cateva secunde la picioarele lui. Domnul Ulici ne-a spus sa facem o luna kinetoterapie dupa care sa ii fac eu acasa si sa revenim la control la 1 an si 2 luni, ne-a mai spus sa nu il tinem in piciare noi ci sa il lasam doar cat se ridica el singurel si sa nu il tinem sa faca pasi pana nu vrea el singur, la kinetoterapie in schimb il tine sa faca pasi si ne-a recomandat sa ii luam premergator de impins sa il incurajam sa mearga. Doctorul Ulici mi-a zis sa il tin cat mai mult descult sa nu ii pun ghete sau ceva in schimb la kinetoterapie(si dr.Contanu) mi s-a recomandat incaltamintea cu talonet. Nu mai inteleg nimic. Facem kinetoterapie, lucram si acasa de 2 saptamani (am facut o pauza ca a avut bronsiolita vladut si nu am avut voie afara din casa), kinetoterapeuta spune ca acum are tonus bun (inainte avea muschii slab dezvoltati), dar nu prea impinge cu piciorusele cand ii fac masaj, problema e ca nu imi dau seama daca nu poate sau nu vrea, e mai lenes el si cand ne jucam si il gadil la degetele impinge destul de puternic, doar ca la cel mai mic efort se lasa pagubas, cateodata se enerveaza si nu mai ai cu cine lucra.

    Acum avem 10 luni deja dar nu da semne ca ar vrea sa mearga, merge de-a busilea de la 8 luni si se ridica singur in picioare tot cam de atunci.

    Pana la urma am hotarat sa nu ii pun atele si nici electrostimulare nu am facut si uite ca muschii sant ok fara electrostimulare, dar tendoanele tot tensionate sunt. Am hotarat sa il duc la kinetoterapie pana la 1 an si 2 luni cand o sa mergem iar la consult la ambii doctori sa vedem ce spun. Sau poate la un al treilea care sa ne spuna ca nu avem nimic :)

    Cum e Daria acum? Mai are probleme cu piciorusele?

    Multa sanatate va dorim!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună, noi suntem bine, mulţumim lui Dumnezeu, mai are tendinţe să ducă picioruşul într-o parte, însă le poţi număra pe degete. Când va fi mai măricică îi voi atrage atenţia să se străduiască să meargă corect. În rest pot spune că este şi o moştenire ereditară, tatăl ei are "mers de raţă", merge cu vârfurile de la picioare spre lateral, acum 30 ani poate era trecut cu vederea acest lucru, astăzi şi acest mers are un diagnostic şi un tratament desigur. Are laba piciorului înaltă ca şi mine şi din acest motiv îi cumpăr încălţăminte comodă, ghetele neapărat cu şiret şi fermoar, altfel nu-i intră piciorul, iar până acum nu i-am cumpărat niciodată pantofiori eleganţi, căci o strâng, să fie astea ultimile probleme ale noastre...
    Cât despre băieţelul tău, părerea mea este că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, nu e musai să meargă la 10 luni sau alte lucruri asemănătoare. Ai puţină răbdare şi stimulează-l în continuare cu şedinţele de kinetoterapie, terapia are efect, doar că necesită timp , răbdare şi încredere. Şi fă ca şi până acum, ai încredere în propriile instincte, dacă e nevoie mergi şi la al treilea medic pentru second opinion, însă neapărat şi la unul din primii, pentru a observa evoluţia.
    Te înţeleg perfect, noi chiar dacă eram mai mici, aveam geanta plină de jucării, chestii, lucruri, şi mă maimuţăream în toate felurile, numai să stea cuminte la masaj. Am renunţaţ să-i fac masaj acasă, căci nu reuşeam, la cabinet parcă se mai lua şi cu altele şi mergea treaba ca unsă.
    Multă sănătate şi vouă şi te mai aştept cu informaţii şi veşti bune şi nu uita: "Timpul le rezolvă pe toate!"

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, avem si noi o fetita de 3 luni cu tal vag si eu i-am facut masaj acasa seara de seara iar acum 3 saptamani in urma am fost pentru prima oara la un consult ortopedic la care domnul dr. ne-a recomandat masaj si sa revenim, astazi i s-a pus gips la ambele picioruse pentru 2 saptamani, am inteles ca e posibil sa fie si alte perioade de gips, ca nu trece doar cu o sedinta.M-ar interesa unde in Focsani ai facut kinetoterapie, as vrea sa incerc si eu.E greu si dorim tot ce e bine pentru ingerasul nostru.Multumesc, asteptam un raspuns si multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna, sa va traiasca minunea!
    Stiu cum va simtiti si prin ce treceti, caci am fost si noi in aceeasi situatie, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste cu bine.
    Stiu ca nu am studii medicale si sunt doar o tanara mamica, insa daca aveti posibilitate sa mergeti la un doctor mai deschis la metode de tratament in ceea ce priveste tal valgul, pentru ca noua experienta ne-a demonstrat ca este o metoda invechita si problema din pacate recidiveaza, asa cum am mentionat si in postare mai sus.
    Daca nu puteti merge la alt medic ortoped pediatru, va recomand cu drag pe doamna kinetoterapeut la care am mers noi de obicei, o domnisoara tanara dar foarte indemanatica aici este adresa: http://www.cabinet-kinetoterapie.ro/focsani_vrancea_ai_therapy_kinetoterapie_contact.htm, daca nu va este la indemana locatia sau aveti alte nelamuriri mai este un centru de recuperara in centru, vizavi de Scoala Nr. 9, nu gasesc acum pe net adresa, aveau un site, dar nu-mi mai apare, este un centru de recuperare cu etaj de culoare maro.
    Cizmulitele ghipsate le-a avut in 3 sau 4 ture fetita noastra, a fost un chin si pt noi si pt ea, chiar daca medicul te asigura ca totul va fi bine...
    Va urez multa sanatate si insanatosire grabnica si va astept cu vesti bune desigur!

    RăspundețiȘtergere
  6. Va multumesc pentru promtitudine, e prima zi cu ghips pt ingerasul nostru si sincer si pentru noi(parintii) e un chin sa o vedem asa. sincer imi vine sa-i dau ghipsul jos.sa inteleg ca prin kinetoterapie e mult mai bine. nu stiu ce sa facem...mi-e greu.l-a galati am consultat un medic ortopedic si sincer as vrea sa merg si la bucuresti...la alex.grigorescu.specific ca noi locuim in focsani.am sa i-au legatura cu domnisoara kinetoterapeut...in ce consta masajul , e dureros?...multumesc o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  7. Masajul nu este dureros in sine, doar ca devine o provocare in sine, caci nu prea am vazut copil cuminte...adica sa stea locului. Dar iti umpli geanta cu jucarii si te maimutaresti in toate felurile ai sanse mari sa stea si copilul mai cuminte... La noi a fost o mare provocare, caci dupa atatea ture de ghipsulete unde era intinsa pe masa si plangea incontinuu cand i le pune si cand i le scotea, a ramas cu o sensibilitatea si nu voia sa stea instinsa nici la masaj nici la doctor cand mergeam in general, nu sta nici pana astazi, decat in picioare pe patul de consult al doctorului. La masaj a plans mereu prima sedinta din necunostinta de cauza, apoi cand era mai maricica ii dadea mana doamne de la intrare si intra fara nici o frica.
    Daca aveti posibilitate sa mergeti si la Bucuresti nu ezitati, asa pentru linistea voastra, insa sunt sigura ca tot kinetoterapie va va recomanda medicul cu toata caldura si nici nu cred ca va pomeni de ghipsulete.
    Mult curaj si nu ezitati sa va incredeti in instinctele de parinti.

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna seara vreau sa va spun ca si eu am acelasi problema cu baietelul meu doar ca eu nu sunt in Romania sunt in Scotia ce va spun medici romani sunt niste cretini copilul trebuie sa stea cu piciorusele in ghips dupa 2 saptamani de la nastere se pun si se pune ghipsu pana la sold 6 ghipsuri in fiecare saptamana se schimba ghipsu si se pune altu nou. Dupa astea 6 ghipsuri se face o incizie mica la calcaiul lui Ahile si dupa se punde ghips pt 3 saptamani. dupa aceea se pun ghete ortopedice cu o bara si sta primele 3 luni 23 de ore cu ghetele dupa se pun doar cand doarme noaptea si la pranz pana la varsta de 5 ani deoarece poate recidiva. uitati va dupa metoda Dr. Ponseti si vedeti despre ce este vorba numai va luati dupa toti prosti de doctori

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dvs. Va referiți la alta afecțiune și anume varus equin. Pentru talus valgus nu se practica Ponseti. Se folosesc cel mult, atele gipsate de noapte și kinetoterapie.

      Ștergere

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...