TAL VALG BILATERAL

     După ce te confrunţi cu o problemă, încerci să o cunoşti din toate părţile, m-am informat şi străduit să aflu cât mai multe despre diagnosticul Dariei pus la naştere. Acum doi ani când am auzit pentru prima dată  expresia kinetoterapie  m-a dus cu gândul la cancer, habar nu aveam ce însemna de fapt, iar de picioruşe puse în ghip la nou-născuţi chiar nu mai auzisem până atunci, deci era ceva groaznic...

  o lună jumătate

                                                                  

      După ce am trăit un şoc în sala de naşteri în timpul operaţiei de cezariană, când doamna doctor anestezist a spus că bebe are o problemă la picioruşe, dar se rezolvă cu nişte ghipsuleţe, au mai urmat şi altele, la fel de grele pentru o familie tânără, dar foarte încrezătoare. La 10 zile ale lui bebe am mers la domnul doctor ortoped pediatru după cum ne fusese indicat încă din maternitate, pentru un consult de rutină, căci ne spusese clar încă din spital, masaj si atât. Doar că în nici 5 minute, ne-am trezit cu bebe la sala de ghips, îi modelau nişte cizmuliţe ghipsate, care sună atât de frumos, dar arată atât de groaznic.  Practic nu am avut timp să luăm o decizie, noi tineri şi nepricepuţi, doctorul ferm şi convins, am plecat acasă cu bebe imobilizat. Nu pot să exprim ce era în sufletul meu, plus că săracuţa avea şi piodermită, băiţa devenea şi mai incomodă, în aceeaşi zi i-am pus şi cercei, a plâns foarte mult în acea zi şi a fost foarte tristă. Nu se putea acomoda cu greutatea de pe picioare şi mai ales cu neputinţa de a le mişca sau îndoi, deşi cu timpul s-a învăţat de le ridica până sus. De atunci nu a mai dormit decât 2 ore legate noaptea, aşa cum doarme şi până astăzi, să fi fost ăsta motivul, să fi fost doar o concidenţă...   


o lună jumătate

                                          

     Îmi era greu să o ţin la alăptat, eu o lună am alăptat doar pe scaun, pentru că nu puteam sta pe o parte în pat, îmi era greu să o schimb, trebuia să am grijă cum îi ridic funduleţul, la baiţă nu mai vorbesc, practic a făcut mai multe bubiţe din lipsă de spălat calumea. A avut 3 rânduri de cizmuliţe ghipsate, ultima pereche i-am pus-o  după botez, plângea şi când i le punea, plângea şi când i le scotea, a fost un chin pentru toţi. 12 zile, 10 zile şi 7 zile a stat copilul meu imobilizat şi tratat printr-o metodă despre care aveam să aflu mai târziu că este veche de vreo 30 de ani şi astăzi nu se mai foloseşte ca medotă de tratament, e învechită, au apărut altele. Doamne...câtă suferinţă şi degeaba, căci la 4 luniţe ale Dariei lăbuţele ei stăteau tot strâmb, cu vârful spre exterior, aproape date peste cap, chiar dacă am continuat să-i fac masaj zilnic. Nu credeam că o să găsesc vreun răspuns, vreo rezolvare  la suferinţa copilului meu, aşa că am căutat, răsfoit, citit, până am descoperit noua metodă de tratament: kinetoterapia . 

                                                                  o lună jumătate

         La 5 luni jumate ale Dariei, am luat-o de la capăt, de data asta eram încrezătoare şi nici la doctor nu am mai fost, căci odată ce nu îmi inspira deloc încredere, iar dacă nu va rosti cuvântul magic: kineto, nu am de ce să merg la el. Am căutat pe net o clinică specializată din Focşani şi am încercat marea cu degetul, de azi eu îi alegeam tratamentul Dariei, şi desigur, doamna kinetoterapeut. Am făcut câteva şedinţe, care chiar mi-au dat un imbold de a crede în vindecare, şi nu numai, căci la 6 luni, Dăriuca stătea frumos în funduleţ şi zicea: ta-ta! Rezultatele nu am avut timp să le aştept, căci s-a întâmplat inevitabilul, la 7 luni a apărut intoleranţa la proteinele laptelui de vacă, altă poveste, aşa că am renunţat la kineto pentru o luna jumătate, până i-am dat de cap la noua problemă.

        La 9 luni am descoperit că şi kinetoterapia are farmecul ei, aşa că am mers la alt cabinet, unde am întâlnit o doamna mai drăguţă, care deşi avea şedinţele mai scurte şi mai scumpe, se purta mai tandru cu Daria, iar eu atât îmi doream, mai puţină suferinţă pentru puişorul meu. Şedinţele deveneau tot mai plăcute iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. De-a buşilea nu credeam că va merge normal vreodata, ţinea lăbuţele picioarelor ca la raţă, ziceai că sunt rupte, dar încet şi cu răbdare la 11 luni a mers frumos de-a buşilea, iar la 1 an şi o lună şi 6 zile, a mers superb în picioruşe. De aspectul lăbuţelor am şi uitat pe parcurs, dar s-au corectat , deşi sunt ferm convinsă că nu mergea copilul meu aşa bine şi frumos dacă nu o stimulam prin aceste şedinţe, care ţin să subliniez că le-am făcut din proprie iniţiativă şi cu părere de rău,  fără ca vreun medic din Focşani să recomande aşa ceva.

      Şedinţele de kineto le-am mai întrerup şi pentru a mai economisi nişte bani şi pentru a se mai relaxa şi Daria, iar dacă tal valgul era proeminent pe pirorul drept, deşi aveam bilateral, de la un timp  cu picioruşul  drept mergea perfect, iar pe stângul îl ducea rău. Aşa că iar trebuie să o luăm de la capăt, dar eu zic, că totuşi e mai bine. Încălţămintea trebuie să fie mai înaltă ca să sunţină glezna, iar tapla rigidă, nu i-am cumpărat nici încălţăminte scumpă, nici de firmă, la câteva ore petrecute afară, mai ales iarna aproape deloc, şi chiar câteva luni de  port nu se merită. Aşa că în fiecare sezon îi cumpăt încălţăminte nouă, iar la 2-3 luni o donez, altor copii mai mici şi mai amărâţi. Bine că măcar suntem aici în buricul târgului şi mergem la kineto ca la o aruncătură de băţ, dacă eram undeva la ţară, şi dădeai mai mult pe drum, decât pe şedinţă, tot nu era bine, aşa că tot răul spre bine, va avea picioare superbe atunci când va fi mare.

     Chiar dacă problema noastră nu s-a rezolvat de tot, timpul vindecă orice rană, Daria va fi mai mare, dacă nu va merge aşa, poate vom merge la un medic adevărat undeva mai departe, care oricum ne va recomanda kinetoterapie,  dar eu cred şi sper că totul va fi bine.

                                                                            10 luni

      Păcat doar că în Focşani nu găseşti un ortoped bun şi că trebuie să mergi sute de kilometri până să găseşti unul, adică la Bucureşti, sunt doar bucuroasă că i-am curmat din suferinţă şi că ne-am modelat şi ea ca şi copil şi noi ca şi familie armonic, iar orice suferinţă este o aporpiere mai mare, o apreciere şi o mulţumire mai multă. 

     Astăzi, sfătuiesc şi recomand mămicilor care au probleme cu puişorii lor, să facă ceea ce le spune sufletul, să se bazeze pe instinctul lor matern, să cerceteze şi să încerce tot ce cred ele de cuviiţă că le va face bine copiilor lor. Ador kinetoterapia şi aş vrea să mulţumesc celui ce a descoperit această metodă de a trata, această terapie, care este folosită în diverse boli şi afecţiuni, la diferite vârste şi care dă un rezultat foarte aproape de a fi sănătos. Dacă va fi mai plinuţă Daria am să o mai duc la şedinţe de kineto şi pentru melancolia clipelor trecute şi pentru armonia trupului.

    Din această experinţă a vieţii am înţeles că copilul meu este unul SPECIAL, de aici şi titlul blogului.