Balneoterapia

           

                                                                                                   

                                         

        Am fost în concediu (vacanţă) 10 zile la Băile Govora. A fost frumos, peste aşteptări, adică m-a surprins frumuseţea locului în sine şi în acelaşi timp, frumuseţile acestei ţări, locuri pe care nu ne permitem să le vizităm, din diverse motive, financiare sau temporale. Cu părere de rău, nu am avut ocazia să văd alte staţiuni de prin ţară, decât în august 2011 la Lacul Sărat, Brăila,  în decembrie 2005  în staţiunea Băile Herculane şi în luna iulie 1997 în Maramureş, Ocna Şugatag. 

         Staţiunea Băile Govora mi s-a părut una liniştită, curată, mică şi primitoare. În ciuda faptului despre ce se spune despre olteni, oamenii sunt ca peste tot, împărţiţi în trei categorii: indiferenţi, plăcuţi şi mai puţin plăcuţi, din ultima categorie, mai răruţi. Localnicii sunt plăcuţi la vorbă (văzuşi, auzişi) şi la port, turişti cam în acelaşi număr de toate felurile, mai săraci, mai dichisiţi sau mai foarte bătrâni. Cert este că erau destui copii, cât şi bătrâni. 

         Drumul a fost greu, 7 ore: Focşani-Bucureşti-3 ore; Bucureşti-Băile Govora- 4 ore şi 30 minute, ni s-a prelungit agonia cu 30 de minute, de la caniculă au fost restricţii de viteză. Noi am plecat cu caniculă cu tot după noi :D, căci după cum citisem pe internet, în staţiune temperatură maximă lunii iulie este de 19C. Adică pot spune cu toată inima că a fost caniculă, dar am  ratat-o noi, căci în apartamentul mătuşii soţului unde am stat, era mai mult decât răcoare şi am folosit chiar şi pijamalele. Trenul spre Bucureşti a fost ok, am avut un scaun liber şi pentru Daria, doar că la un moment dat ventilaţia nu făcea faţă şi se deschideau geamuri şi sistemul percepea prea mult frig şi pornea căldură, iar noi în compartiment ne coceam la prorpiu, până venea controlorul şi oprea de tot ventilaţia, ca să ne coacem mai domol, noroc cu nişte evantaie. Daria s-a delectat tot drumul cu o revistă Violetta, una cu abţibilduri cu trenuri, a colorat, a scris, a desenat, s-a mutat de n ori de pe o canapea pe alta, s-a jucat cu tableta, pe telefon, nnn şi n lucruri. Am ajuns repede în capitală, partea a doua a drumului a fost cea mai grea, oboseala îşi spunea cuvântul, iar căldura îndurată în tren a pus capac la tot. Trenul spre staţiune este unul tip săgeata albastră. Cândva, acum 5 ani, era un tren tare, acum arată ca un tren scos din circuit, jalnic, fără perdele, fără aer condiţionat, adică soarele e la el acasă, geamurile nu se deschid, decât unul mic la zece geamuri mari. Deşi ne-am luat biletet din timp pentru a beneficia de o reducere la preţ, locurile erau alandala, unul în stânga, unul în partea dreaptă. Soarele bătea în toată splendoarea lui, totul fool, pentru că era un singur vagon, exact în perioada aceasta s-a defectat varianta mai bună a trenului şi au trimis o garnitură amărâtă. ne-am întors cu varianta originală şi arata bine, doar că ne-am congelat în ea de frig. Copilul a mancat, s-a jucat, s-a plictisit, a obosit să mai facă ceva, la un moment dat s-a mai eliberat după 2,3 ore şi am mai stat şi noi mai pe la umbră şi mai lejer. Gara se află la vreo 12 km de staţiune.

           Până mai de curând trăiam cu impresia că staţiunile sunt doar pentru bătrâni. M-a surprins faptul să văd atâţia copii. Nu ne-a spus nimeni până acum să încercăm şi o variantă neinvazivă de tratament pentru polipi sau imunitate. Imi venea să-i întreb pe toţi la rând, cine i-a îndrumat spre acest loc, cine le-a recomandat, când nouă nici măcar doctoriţa de familie nu a vrut să ne dea trimitere, de parcă mi-o dădea din buzunarul ei.

         Tratamentul balnear l-am făcut la Hotel Parc. Pentru că avem acolo o mătuşă şi ştie cum merg lucrurile, am ales Park, pentru că baza de tratament a fost renovată de curând, iar la hotel Oltenia, baza de tratament se află la mai multe nivele, există riscul de a trage curent, după ce ieşi de la tratament transpirat şi pentru că este un hotel, care primeşte la tratament şi persoane externe, care nu sunt cazate aici.

         După vizita obligatorie la doctorul balneolog, am aflat că e sfârşitul lunii şi nu mai sunt fonduri pentru tratament gratuit, aşa că trebuie să plătim procedurile, deci chiar dacă ne-ar fi dat medicul de familie trimitere, nu ne era de folos, deşi noi făcusem rost de alte trei trimiteri, de pe la pediatru, orl, etc. Ne-am istorisit poveştile despre lanţul răcelilor şi toate cele şi ne-am ales cu o recomandare: inhalaţii cu sulf, magnetoterapie, aerosoli şi solux. Fiecare procedură costă 6 lei copii, 12 lei adulţi. Ne-a mai recomandat repetarea tratamentului de două ori pe an în aprilie şi septembrie, să nu operăm polipii şi ne-a urat multă sănătate pe viitor. La tratament multă lume, bătrâni şi copii. Noi am prins o zi liberă la dna dr, sunt două, însă atunci când vin cu bilete, vin toţi odată şi se stă mult la rând. Sâmbăta şi duminica nu se face tratament. În total 7 zile de tratament, 250 ron, cu tot cu consult medical. O nimica toată, dacă stai să calculezi câte reteţe am cumpărat tot anul, de s-ar face bine acum...Pentru moment nu ştiu cât de eficient este tratamentul, dar după părerea mea nu a fost doar apă chioară, vom vedea pe parcurs evoluţia spre bine, însă ne-a relaxat şi pe interior şi pe exterior.

           Baza de tratament se află la parterul hotelului. Daria a plâns când s-a trezit după o zi pe tren şi o noapte în care am dormit duşi, de abia am putut deschide ochii dimineaţa la prima oră, într-o cameră plină de abur, în care intră mai multă lume şi stau pe scaune 15 minute. De la zgomotul din cameră şi abur, şi oboseala zilei anterioare s-a pus pe plâns, a stat în braţele mele până s-a terminat operaţiunea. Eram fleaşcă de la căldura  degajată de Daria agăţată la gâtul meu, de la aburul din cameră, mă îmbrăcasem frumos în rochie, să dau impresie bună la medic, în staţiune, la hotel. La magnetoterapie 5 min s-a mai relaxat un pic, la aerosoli  10 min i-am promis toate bunătăţile din lume şi la solux 5 min era prea obosită să mai protesteze. Ne-a spus de toate, că nu-i place, că vrea să plece, că e foarte urât, rău, etc aici. După ce i-am promis multe lucuri de care nu eram sigură că le pot indeplini, ne-am intors acasă răvăşite, încă ameţite de oboseala drumului cu trenul. Daria vorbeşte mult atunci când e obosită, mănâncă mult când e supărată, am dormit cu toţii la prânz, somn de voie.

        A doua zi de tratament a fost uşoară, în comparaţie cu prima. S-a relaxat, a intrat în discuţii cu asistentele, cu toată lumea, aveam jucării la noi, tablete, telefoane, să avem ce face, atunci când aşteptăm la tratament, căci se aglomerează şi se stă la coadă şi între inhalaţii şi aerosoli trebuie să faci pauză 30 minute, însă tratamnetul durează în total 100 min, depinde cât de aglomerat este. Am prins zile în care plecase cei cu bilete şi era foarte liber, aşteptam să se facă 30 minute pauză între inhalaţii şi aerosoli. 

magnetoterapie

solux

aerosoli

        Dimineaţa mergeam la tratament, la prânz acasă, căci era caniculă, iar seara plimbare de voie, căci e păcat să stai locului. În două zile am mers mult pe jos, cu copil cu tot, s-a mai plâns că o dor picioarele, că o bat sandalele, de foame, de sete, însă în mare era fericită. Erau locuri noi, frumoase, aşa cum ne-am dori şi la Focşani, o pădure seculară -parc, răcoroasă, umbroasă şi amenajată. Alei pavate, bănci şi felinare cât vezi cu ochii, iar aerul de milioane. Mergi mult, urci mult, dar merită tot efortul, drumul până acolo face toţi banii, pune toţi muşchii în mişcare. 

        Staţiunea e micuţă şi liniştită, construcţiile se completează una pe alta, sunt şi ruine destule, dar şi recondiţionate. Nu poţi să-i împaci pe toţi, însă frumos a fost odată, iar aceasta deşi ştirbită, îşi are încă farmecul ei. 

Mănăstirea Dintr-un lemn; fotograf: Daria

       La o săptămână au venit şi bunicii. Noroc cu ei la întoarcere pe tren, am stat şi pe locurile lor, iar ei s-au plimbat peste tot unde mai erau locuri libere. Drumul a fost mai uşor un pic, căci am plecat dimineaţa, nu am avut timp de caniculă, Daria a dormit două ore de oboseală, iar în trenul spre Focşani am gasit prize şi am avut internet, deci o clipă de respiro. Am mai cumpărat de la vânzătorii ambulanţi nişte pixuri cu sclipici, nu că nu aveam cu ce scrie, însă ceva nou, ceva mai mult de explorat. În Focşani am ajuns la 24 de grade, vânt şi chiar o ploaie trecătoare, după ce zece zile am stat în 35-37C. 

        Cum a fost?! A fost magic! Nu a fost o vacanţă de lux, însă am avut de toate şi tratament, şi plimbări şi odihnă. Balneoterapia este ceva nou pentru noi, însă sperăm să repetăm experienţa plăcută cât de curând posibil. Daria s-a desprins destul de greu, mai că nu voia să plece deloc, desigur că îşi doreşte o casă şi aici, după ce vara trecută se îndrăgostise iremediabil de Eforie. Abia aşteaptă să revină în aceste locuri mirifice.