S-au întâmplat multe evenimente în ultima vreme, însă nu am apucat să scriu despre niciuna. S-a încălzit afară mult, şi încercăm să divizăm timpul în multe particule, ca să multumim în primul rând copilul şi apoi pe cei din jurul nostru.
În primul rând nu mai merg la serviciu. După două luni în care ne-am chinuit cu toţii, am înţeles că nu se poate mai mult. Ne-am reluat tabieturile nostre zilnice şi totul a revenit la normal, ca şi cum nu s-a întâmplat niciodată. A fost frumos, scurt şi intens. Aveau nevoie de cineva care să îşi permită mai multe ore de lucru, iar eu abia de puteam 4 ore pe zi, aşa că am renunţat fără nici o remuşcare. În cateva clipe a aflat tot parcul că: "mama mea nu mai are serviciu, stă tot timpul cu mine!".
Între timp a răcit rău, ca în februarie, gâtul roşu, bronşiolită, rinofaringită, febră, tuse din piept şi vomă şi diaree de la antibiotic. Tare îmi este frică că nici aşa nu-i trece şi trebuie să îi facem tratament injectabil. Ziua, ea se simte bine, însă cum vine noaptea cum vine sfârşitul. A ratat şi concursul de dans de ieri de la Râmnicul Sărat, de era pe aici, mai mergeam noi cumva, însă aşa departe şi cu starea ei, nici nu poate fi vorba de participare sau deplasare.
Între timp i-am făcut un exudat din nas şi gat, căci îi curgea nasul şi un ochi, şi bineînţeles că i-a ieşit pozitiv cu stafilococ auriu. La grădiniţă la ea e totul comun, se bea şi dintr-un pahar de unică folosinţă, copii vin răciţi fără nici o jenă, deci când te loveşte cum ne-a lovit pe noi acum, greu îţi este să îţi dai seama din ce parte a venit.
Mâine este ziua copilului. Îmi doresc să se vindece, să poată respira şi odihni bine. Vreau să se termine grădiniţa şi răcelile şi să vină valul care aduce vacanţa, căldura şi joacă cât cuprinde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu