şi îngerii visează |
Vremea trece, vremea vine, timpul este mereu cel care ne pune pe gânduri: ori prea rece, ori prea scurt, niciodatî îndeajuns. Ne-am dori să se dilate o ora în plus, un an mai mult, o clipa în plus faţă de ce-am trăit şi ce-am avut. Timpul trebuie să se scurgă, mai greu, mai repede, depinde de noi, însă evident că lucrurile noi fac ca timpul nostru să fie îndeajuns de mult, iar amintirile despre timpurile trecute, ne aduc aminte, cât de preţios este timpul pentru noi muritorii.
S-au scurs 4 ani, 5 luni si 14 zile de când timpul nostru se ditală şi pot încăpea într-un timp atât de limitat, atâtea trăiri şi simţiri. A crescut atât de mult şi repede, de o privesc uneori şi nu-mi vine să cred că este fetiţa mea, că a crescut lângă mine. Mă priveşte încă dumnezeeşte, iar eu încă nu mi-am şlefuit caracterul de părinte, inocenţa ei îmi dă încă multe lecţii de viaţă..
Iarna e pe ducă, răcelile la fel de dese, timpul însă a început a fi de calitate: pentru noi, pentru ea, pentru mine, pentru toţi. Mâine face o fibroscopie nazală pentru a-i uşura viaţa, sănătatea, respiraţia. În funcţie de ce ne va arăta imaginea, vom alege un tratament pentru o respiraţie de calitate, uşoară şi poate câteva răceli în minus. Luni, tati are un examen al vieţii să-i zicem aşa, cu sorţ sau fără, noi apreciem fiecare moment, loc, persoană întâlnit în viaţa noastră ca pe o lecţie de viaţă, fără de care timpul ar trece neobservat şi neinteresant. Miercuri i se va implini un vis de-al ei, Gaşca Zurli are spectacol în oraşul nostru, acel orăşel provincial în care nu se întâmplă nimic extraordinar, doar lucruri banal de simple sau nu. Duminică are primul concurs de dans.
O săptămână plină de evenimente, visuri mai mici, mai mari, însă cu aceeaşi intensitate şi dorinţă arzătoare de a se implini. În scurt timp vom analiza timpul nostru din altă perspectivă, mai bun decât la alţii sau poate pur şi simplu timpul nostru nu are grad de comparaţie, este unicat, personal şi fără limite, căci timpul însuşi înseamnă viaţă, iar viaţa este o comoară fără preţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu