Gânduri din somn

       Atunci când sunt obosită adorm instant, iar în restul timpului am insomnii, iar din timpul ultimei răceli copila a rămas cu un sforăit. Iar de două săptămâni dorm iepureşte, adorm pe la 12.00 după multe foieli şi învârteli, iar pe la 06.00 sunt fresh, dorm de oboseală, că de odihnit, tot obosită mă trezesc. În timpul săptămânii, când e şi ta-su acasă, îmi mai recuperez din orele de nesomn, însă în mare parte sforăitul ei îmi face ca somnul meu să fie aproape imposibil. 

        A trecut o lună în care a mers în fiecare zi la grădiniţă de la începutul anului. Un record pentru noi, însă nu mă bucur cu toată inima. În timp ce nu pot dormi mă gândesc la cum şi ce se întâmplă în trupul ei. Urmează un tratament cu Singulaire şi un spray nazal pe bază de corticoizi pentru o rinită prelungită. Nu a răcit, însă respiră mai bine, însă nu bine de tot. Mai avem şi aparatul Purificator Salin S2, cine ştie care este factorul îmbunătăşirii stării ei de sănătate. Mă omoară tratamentele pe termen lung. Mă gândesc la cei mai rău şi mă îngrozesc. În capul meu se iau la bătaie boli cu viruşi, stări de fapt şi sentimente. O fi sau nu o fi astm, să operez sau nu polipii, să-i dau sau nu tratamentul, ce ne rezervă viitorul, etc...

       Am fost  la consult după o lună de tratament şi nu am scăpat de frica de eşec, de frica de efecte secundare, de  frică de ce ne poate rezerva ziua de mâine. Pentru că jumătate de lună a luat singulaire pulbere şi nu pastile, am observat o usoară înrăutăţire a respiraţiei, adică s-au adunat multe mucozităţi şi respiraţia a devenit foarte greoaie. Astfel dnul dr. orl-ist ia scos un dop de secreţii viscos, gumi-lastic, super-extra-elastic din sinusuri cu aspiratorul nazal. După ce am trecut-o iar pe pastile singulaire şi cu nasul desfundat, respiraţia nocturnă şi-a revenit, respiră greu, dar nu mai sforăie ca un tractor. Evident continuăm tratamentul pe termen lung şi aşteptăm să vedem ce ne rezervă viitorul.
         De dormit dorm la fel de rău ca şi ultima lună ce s-a scurs, nu mă gândesc decât la ea, ce simte şi cum. Are doar patru ani şi atâtea scheme de tratament, încât nu le mai ştiu numărul, se simte bine pe termen scurt, însă pe termen lung cum va fi?