Roşu în gât

      "E un semn bun, dacă te doare capul, dacă îl simţi, înseamnă  că îl ai!" sau "Ca să scapi de o durere , te loveşti, ca să te doară altceva!"...Vorbele de duh, sunt concluziile trase la un moment dat asupra unei situaţii întâlnite în viaţa de zi cu zi, care te-a învăţat o lecţie.

      Nu mă mai doare capul, căci m-am lovit de altele mai dureroase. De fapt, mă doare, dar nu prea mai am timp să mă plâng, mă simt mai bine, dar uneori mă doare exact ca în ziua cu pricina, dar e spre vindecare, care se lasă aşteptată. Am altele pe cap, totul a început cu febră, frisoane, dureri de cap şi nesecaţii muci verzi. Cel mai tare îmi era frică să nu fie pneumonie, că restul sunt floare la ureche, după atâtea experienţe. Am fost la cea mai cunoscută doctoriţă din oraş, m-a surprins, însă nu m-a dat pe spate, nu m-a convins  că am ales cel mai eficient tratament pentru copila noastră, însă am acceptat, şi acum stau şi sper că va fi tratamentul potrivit. 

        Suntem în aceeaşi situaţie ca acum doi ani, roşu în gât, antibiotic sirop...după care a făcut afte în gură şi ne-a mai recomandat un alt antibiotic, care a agravat aftele şi am ajuns la injectabil şi ne-am chinuit să reparam şi gura făcută praf. Dacă a făcut o dată afte de la acelaşi antibiotic, cine mă poate convinge că nu va face şi a doua oară, stau cu inima cât un purice, o caut zilnic în guriţă şi aştept vindecarea. Antibioticul sirop e un chin pentru ea, pentru noi, după ce îl înghite, o apucă o tuse seacă de cinci minute, şi la opt ore, trebuie să o trezesc de două ori, dimineaţa la şapte, că ea se trezeşte pe la opt şi noaptea la 23, că ea adoarme pe la 20.30. Şi când îi stric somnul de două ori şi are şi gustul ăla de n-ar mai fi, plângem tuşeşte, şi toate alea...

         Numai bine că avem o pauză de trei zile la grădiniţă, până marţi o facem bine şi de marţi sper să nu o luăm de la capăt. Cel mai important este să nu ajungem la afte şi la injectabil, că efortul depus dublu, nu îşi are rostul. Pe mine mă doare capul şi gâtul, pe ea la fel, însă din diferite unghiuri şi motive, practic avem aceeaşi durere, doar că o percepem diferit.