A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 9 octombrie 2014

Boala: gură-mână-picior

           Când eram noi micuţi, ştiam câteva boli din astea eruptive: pojărel, pojar, vărsat de vânt şi oreion. De-a lungul timpului (30 ani) s-au mai descoperit şi altele mai  post moderniste: herpagina, boala: gură-mână-picior. Evident că nu am auzit de ele, până nu m-a interesat subiectul, şi dacă stai să citeşti şi să analizezi despre ele, te apucă groaza uitându-te doar la imaginile care sunt ataşate articolele. 
           Luni seara, ne-am prezentat din nou la doctorul pediatru, căci amigdalita era în floare, mucozităţile în cantitate industrială, iar antibioticul sirop în ultima zi de administrare, i-a provocat afte în gură, iar febra continua să reapară şi în a cincea zi cu tot cu antitermice administrate. Eram pregătiţi de acasă cu branulă albastră, leucoplast antialergic, cutia de gentamicină, etc...ceea ce s-a şi întâmplat, ne-a recomandat călduros tratament injectabil, căci evident antibioticul sirop nu a făcut faţă, ci praf şi pulbere prin gură, de ceea ce ne era frică, nu am scăpat, deşi acum am dubii în legătură cu aftele, o fi sau nu o fi de la antibiotic, ci doar un simptom al bolii în floare. Însă nu ne-a lăsat să-i administrăm gentamicină, dat fiind faptul că nu au trecut saşe luni de la ultimul tratament pe bază de gentamicină, ne-a dat un antibiotic injectabil puternic. 
          Consultul a fost scurt şi eram atât de împrăştiată şi nesigură, că nu am mai întrebat cum îi tratăm şi ochii care curg şi se lipesc sau aftele din gură, eu îi cumpărasem deja picături şi de ochi, şi de nas şi pentru gură, numai că ea era atât de irascibilă şi plângăciosă, că nu am reuşit să-i administrăm nimic. Am plecat acasă atât de abătută, căci un roşu în gât se transformase într-un coşmar. Duminică seara ne-a bâzâit un ţânţar, l-am auzit şi m-a pişcat şi pe mine. Patru bubiţe avea luni când am mers la control pe faţă dinspre gură spre ochi, nu am insitat, căci am auzit cu urechile mele şi l-am şi omorât pe ţânţarul bâzâitor. Marţi dimineaţa mai apar cinci bubiţe, pe faţă, pe gât pe picior jos, bubiţe roşii simple, de diferite mărimi şi fără cap sau lichid pe ele. Aduceau mai mult a bubiţe de alergie, însă doar pe extremităţi,corpul curat ca lacrima, şi nici ţânţarul nu s-a mai auzit bâzâind. Miercuri dimineaţa patru bube, una în palmă, două în talpă, una pe pleoapă, nu provocau mâncărimi, dar nici nu se albea nici după hidrocortizonul administrat atâtea zile. Am citit, am răsfoit, m-am gândit că seamănă cu gură-mână-picior, dar e mult prea lipsită de simptomele evidente descrise în articolele răsfoite. Febra a dispărut de luni, după prima doză de hidrocortizon, starea ei era la fel de proastă, mucii la ei acasă, tuse seacă, aftele în floare, nopţi pline de suflat nasul, căci tuşea de mama- focului, spălat ochii pentru dezlipire şi multe altele. În rest, starea ei de spirit ere foarte bună, apetit avea de-ar fi mâncat şi cu ochii, de jucat s-a jucat de mi-a luat trei zile să adun jucăriile de prin toate colţurile...
           Miercuri seara i-am schimbat branula, căci nu mai mergea şi a plâns mult. Am terorizat-o, îi tremurau piciorele exact ca în vorba aia: "Tremuri ca şi câinele la injecţii", ar fi vrut să înceteze, dar zici că picioarele nu o ascultau. La final şi-a suflat nasul de a eliminat un dop de mucozităţi şi am dormit şi noi prima noapte după o săptămână în care am dormit iepureşte. Fiecare  lucru bun sau mai puţin bun are şi o latură bună.
           Joi a mai tuşit după ce s-a trezit, dar mai uşor. La control i-am spus despre bubiţele care s-au dovedit a nu fi muşcături de ţînţar şi nelămurirea mea de ce-ar putea fi s-a adeverit. O boală infecţioasă  a copilăriei , o formă mai uşoară, care în combinaţie cu amigdalita şi mucozităţile în exces s-au dovedit a fi o  combinaţie grea pentru un copil de patru ani. 
          Ne-a recomandat să mai continuăm tratamentul injectabil pentru 2-3 zile, încă o săptămâna de stat acasă şi apoi mers la grădiniţă şi multă sănătate pe viitor.
          Între timp şi-a găsit o nouă vocaţie: să scrie. Cu mâna în pioneze de la branulă, scrie foarte sârguincios şi chiar bine, pentru prima dată la patru ani, o lună şi o săptămână. Mândră tare de nouă ei putere de a face ceva nou şi atât de frumos, cu suflet şi dragoste. Boala scoate din om la suprafaţă talente, sentimente şi lucruri despre care habar nu aveai că ai puterea să le faci.


          
           
            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...