Suntem în ziua a şasea de la apariţia primelor bubiţe, în primele trei zile au apărut, cinci, patru cinci, să când am crezut că astea sunt toate, după patru zile de la ultima invazie, mai apar o tură de nouă, mai mari şi mai arătoase.
Sâmbătă dimineaţa s-a trezit şi mi-a zis că o mănâncă pielea şi se scărpina peste tot. Am asigurat-o că e totul bine, însă pentru că nu am reuşit să facem o baie bună, din cauză de branulă. Peste o oră vine la mine şi-mi spune că iar are bubiţe, am dezbrăcat-o şi am început a număra: trei pe o mână, una pe un deget, una la spate la mijloc, trei pe un picior jos şi una pe laba piciorului. ERau diferite faţă de primele, bubiţele de pe picioare erau mari şi întinse, alea de pe mâni, era micuţe, roşii şi moţate, ca un munte, ţuguiate, ca un neg, inestetice. Mâncărimi avea mai mult seara şi dimineaţa, însă nu excesiv, însă eu nu ştiu de ce eram sigură că nu vor mai fi altele, oare de ce m-au luat prin surpindere?
Astăzi am profitat de soarele de după-amiază şi am ieşit în parc cu bicicleta. În rest vremea ceţoasă şi friguroasă ne-a ţinut în casă acupate cu pictura şi scrisul. Pe zi ce trece este mai entuziasmată de minunăţiile care ies din mânile ei micuţe şi pline de bubiţe.
 |
| cifra şapte o scriem aproape la fel |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu