Ca o zi de vară...

 

 

      Luna aceasta a fost una plină de viaţă şi noi experienţe. Mi-am redescoperit adultul din mine în dimineaţa în care am dus-o pentru prima dată la grădiniţă. M-a surprins plăcut, copiii pot fi deseori mai puternici decât noi şi de multe ori temerile noastre sunt doar ale noastre, copiilor le priesc schimbările, le fac mult bine. 

        Era zglobie şi dornică să exploreze, chiar şi după o oră când m-am întors să o iau acasă. Nu s-a vărsat nici o lacrimă, totuşi în patru ani de viaţă, încape multă încredere de sine şi experienţă de viaţă şi contează mult şi anturajul. 

         M-am simţit uşurată, m-am simţit îngrijorată şi în acelaşi timp mândră şi iar îngrijorată şi apoi iar uşurată. M-a surprins maturitatea de care a dat dovadă şi m-am bucurat de liniştea şi fericirea ei interioară, de noile experienţe, de oamenii noi care o înconjoară, de tot ce îi rupe un zâmbet. 

prima zi la grădiniţă

        Astăzi mă simt exact cum m-am simţit toată săptămâna, mândră şi mulţumită de alegerile făcute pentru copila nostră, orice frumuseţe, cât de mică, cere jertfă, iar finalul este chintesenţa.

 

google te poate surprinde uneori...

        Vara aceasta s-a scurs repede şi atât de frumos, exact ca atunci când băteam drumurile în lung şi-n lat când eram eu micuţă, pentru mai multe distracţii. Septembrie s-a dovedit a fi o lună plină de zile cu soare în care încap şi mai multe distracţii. 

        Fericirea nostră se citeşte în ochii ei căprui:

parc nou

mai multă distrcţie

viitorul de află în mâinile noastre

dorinţe care vor prinde viaţă

un mic târg

mai multe distracţii

joc, joacă, joculeţe...