Martie a trecut fulgerător. În mediu urban timpul zboară ca şi gândul, însă nici o zi nu seamănă cu alta, zile însorite, săptămâni întregi de vânt sau ploi, cutremure, curcubee, copaci în floare, voie bună, respect de sine, răceli uşoare, analize, etc.
Începutul lui aprilie ne-a găsit la munte, la satul din munţii Buzăului, de parcă am venit cu ploaia şi vântul după noi, însă după o zi, două, trei pline de nori, sigur urmează altele pline de soare.
Nu am scris de mult timp, pentru că la oraş nu prea am timp pentru scris, dacă nu gătesc, atunci ieşim la plimbare, iar dacă nu cutreierăm parcurile, atunci sigur avem alte treburi, şi tot aşa. Şi dacă mai apuc să deschid laptopul, atunci scriu două-trei rânduri tot aici pe blog, însă la postarea unde ţin un jurnal pentru dieta cu care cochetez de mai mult de trei luni, şi sunt mândră de rezultate, pe care îmi doresc să le prelungesc la nesfârşit.
Dimineaţa ne urcăm pe rând pe cântar, evident una mai încântată ca alta de rezultate:
- Mami, cât ai, cât ai?!, mă întreabă ea nerăbdătoare.
-71, îi răspund eu puţin dezamăgită, pentru că cântarul se încăpăţânează de ceva vreme să mai avanseze spre stânga.
- Mami, eu cât am?!, mă întreabă ea la fel de nerăbădătoare ca prima dată.
- 21, îi spun eu în timp ce prin cap îmi trec fulgerător părerile multor doctori, care ăşi dau ochii peste cap când asociază vârsta ei şi kg.
- Mami, am slăbit, am slăbit?!, nu vezi avem la fel! mă încurajează ea cu ochişorii jucăuşi.
În rest, în martie ne-a chinuit pe toţi o răceală uşoară, şi am fost la medicul de familie, unde mi-am reamintit de ce nu merg la ea, pentru că ne-a recomandat fără nici o frică, antibiotic la toţi. Fapt pentru care am revenit la doctoriile noastre de toate zilele şi am încercat să tratăm cu indiferenţă mucozităţile infinite, ne-am tratat cu mult timp şi răbdare şi nişte mucolitice. Cu ocazia aceasta am făcut analize pentru alergia la căpşuni, ca să scăpăm de teroarea de a face injectabil la toate răcelile Dariei. Surpriza nu a întârziat să apară, după ce am crezut atâta timp că, copila este alergică la căpşuni, pentru faptul că atunci când le mănâncă se scarpină excesiv, analizele ne-au demonstrat contrariul, probabil de la căpşuni i se agravează dermatita atopică şi o mănâncă pielea, însă abia după ce voi discuta cu un specialist, voi ajunge la o concluzie logică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu