A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 24 februarie 2014

Sfârşit de februarie

  
      Astăzi este sărbătoarea autohtonă a iubirii, sărbătoarea Dragobetelor. Mijlocul lunii februarie este oricum pentru cuplu nostru un motiv de a ne sărbători iubirea, iar un motiv în plus, nu strică deloc. Astăzi, fără să vreau,  mi-am amintit de copilărie, la micul dejun am savurat un ceai cu o felie de tort smetannik, iar la prânz o supă cremă de linte roşie, care era singura ciorbiţă pe care o mâncam la grădiniţă, restul felurilor de mâncare le ,,donam,, şi făceam foamea, doar acest gen de supă păstram pentru mine.                                             

 Nu am mai scris demult, pentru că ori nu se întâmplă mai nimic, ori, sunt prea multe pentru a putea fi scrise pe o foaie albă de hârtie. Copila a răcit, cea mai grea răceală din viaţa ei şi a nostră desigur, tuse convulsivă. A tuşit până nu a mai putut, de a auzit tot bulevardul şi până a vomitat, de plângea că nu mai ştia ce să facă cu atâta tuse. La început am tratat-o ca pe o răceală simplă, aerosoli, curăţat nasul, după trei zile, tusea s-a agravat şi a coborât mai în jos. Am mers la pediatru, care ne-a recomandat antibiotic pentru bronsiolită. Cum noi nu ne înţelegem cu antibioticele sirop, ne-a recomandat antibiotic pastilă, pe care o împărţeam 1/3 şi care nu şi-a făcut efectul, căci după o zi, ne-am prezentat la urgenţă, căci tusea se agravase, şi după sfatul pediatrei în caz că nu ne merge bine. La urgenţă alt diagnostic, tuse convulsivă, şi direct la gentamicină şi hidrocortizon, plus toate alea, aerius, aerosoli şi un bronhodilatator. De obicei tratamentul îşi făcea efectul din prima zi, însă noi după două zile, eram praf, tuşea toată noaptea şi nu puteam dormi nici noi, nici ea, tuşea până plângea de frică că se sufocă. Într-o seară a adormit pe la 18.00, după atâtea nopţi nedormite, iar în jumătate de oră a tuşit de trei ori de-i sărea cămaşa de pe ea, însă adormea la loc, de oboseală. În disperare am căutat pe net un remediu natural pentru tuse măgărească, iar la ora nouă seara eu preparam în bucătărie licoarea magică: ceai de coji de nuci şi coji de ceapă şi ceai de ceapă simplu, despre care se spune că sunt antitusive. A băut un pahar de ceai de coji de nuci şi ceapă până a adormit, a mai avut o repriză de tuse convulsivă pe la ora 23.00 şi...ne-am trezit dimineaţa la ora şapte, a mai tuşit foarte puţin noaptea, dar fără treziri şi plânsete sau stări de vomă. Toată ziua a băut ceaiul de ceapă îndulcit cu miere şi zeamă de lămâie, iar tusea a început să dispară, iar episoadele să fie tot mai scurte. Spre seară iar o cană de coji de nuci şi ceapă şi iar am dormit ca nişte prunci amândouă. Apoi am preparat un ceai de cimbrişor, care este un bronhodilatator natural, căci tratamentul nostru nu îşi făcea efectul deloc, şi ceaiul acesta a făcut minuni, o ajuta să scoată mucozităţile la metru, n-am mai  văzut aşa ceva. 
       Când am mers la control după o săptămâna în care am tot băut ceaiuri şi am urmat tratamentul medicului, se mai auzea ceva, şi ne-a mai recomandat câteva zile biseptol. Cum Daria după fiecare răceală lungă rămâne cu o sensibilitate nazală, am urmat câteva zile tratamentul şi în final am abandonat de tot tratamentul, căci nu mai puteam nici noi, nici ea, de atâtea tratamente. La un moment dat simţim toţi atunci când suntem pe calea să ne vindecăm şi o lăsăm mai moale. Şi nu, nu cred că i-a trecut tusea de la injecţii, tusea aceasta păcătoasă ţine la nesfârşit, poate dura şi o lună după ce te faci bine, deci, noi am avut un dram de noroc, deşi doctorul o ţinea tot pe a lui, că tratamentul era cheia succesului.
        După ce ne-am văzut pe picioare, am discutat mult, cu soţul, cu copila, şi am hotărât să o tundem. Pentru că nu am tuns-o până acum niciodată, i s-au tocit vârfurile şi se încâlcesc foarte tare, iar singura dată când am ocazia să o pieptăn, adică la baie, a devenit imposibilă. Am convins-o că aşa e mai bine pentru ea, că va putea să se pieptene în fiecare zi şi că de acum  vom avea grijă ca să-i tundem vârfurile la trei luni, pentru a o putea pieptăna uşor şi fără tras de păr. Am rugat-o frumos să nu cumva să ajungem la frizerie şi să înceapă a urla ca din gură de şarpe că ea nu se tunde sub nici o formă, şi s-a ţinut de cuvânt, a stat cuminte, a întors capul în toate direcţiile, însă nu s-a împotrivit sub nici o formă, a rezistat eroic, de se uita toate frizeria în gura ei. Acum are părul scurt exact cum îl avea la vârsta de doi ani, puţin mai des şi mai închis la culoare. Aşteptăm cu nerăbdare să îi crească la loc, cârlionţ cu cârlionţ.
          Despre timp numai de bine, aşteptăm şi primăvara, însă parcă nu ne-am săturat nici de iarna, nu am apucat să facem măcar un om de zăpadă anul acesta. Deci, aşteptăm zile de toate felurile, indiferent care or fi ele, căci nouă ne plac aşa cum sunt.

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...