E toamna tarzie. Tabloul multicolor din spatele casei l-am admirat in fiecare zi chiar si cu coada ochiului atunci cand gateam in bucatarie. Intr-o saptamana culorile s-au sters din cauza de vant, de ploie si de inghet. Doar brazii isi inalta falnici crestele printre copacii dezgoliti ai padurii. Soarele straluceste aproape zilnic sus si tare, de printre nori, printre ceata, luceste ca un bot de aur.
Drumul plin de plopi seculari presareaza drumul negru si rece cu frunze galbene si dese. In schimb salcamul a inghetat, nu vezi in fata ochilor decat maro, desi soarele a stralucit cu aceeasi candoare peste tot verdele varatic. Aici la munte aproape au cazut toate frunzele, iarba verde si cruda se retrage iar pasarile au zburat demult spre tari mai calde. Acum nu ne mai ramane decat sa steptam sa coboare animalele vecinilor de pe munte si sa adunam lemne, caci ne asteapta o iarna grea, dupa cum spun cercetatorii rusi, daca erau americani, poate ma indoiam de spusele lor, insa pe rusi ii cred pe cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu