Vacanţa noastră de vară e pe sfârşite, mâine plecăm spre alte orizonturi. Şi parcă de fiecare dată ne este tot mai greu să ne desprindem, şi mie, şi ei, însă ea mai întreabă destul de des încă, când vine ziua să ne întoarcem la cealaltă "acasă". Recunosc că ne-a lipsit amândorura spiritul oraşului şi îi vom duce dorul, însă fiecare loc îşi are părţile lui pitoreşti, tradiţionale sau pur şi simplu dragi. De mâine intrăm pe făgaşul vieţii româneşti la munte, cu animale, vreme răcoroasă şi mai mult ca sigur,chiar foc în sobă.
Luna aceasta a zburat printre multe plimbări în parc, loc de joacă, plimbări cu autobuzul, nunta Anei şi înmormântarea mamaiei M.. Daria la cei trei ani ai ei a fost cât se poate de receptivă şi cerebrală, s-a bucurat cu noi când a fost să fie, s-a întristat împreună cu noi, însă un lucru ştie sigur, că mamaia M. nu mai este şi că a plecat sus în cer. Nu pot să-mi imaginez cât de profund simte tot ce gândeşte, însă în fiecare zi ne aminteşte momente petrecute în vacanţa aceasta, care ne stârnesc sute chiar poate mii de sentimente, care abundă de viaţa în roz bombon, fie roz pal.
Ce am făcut nou în ultima vreme?! Multe lucruri care par a fi banale, pentru ei însă fiecare lucru nou este o mare realizare. Am plimbat-o cu autobuzul, la început pentru plăcere, iar mai apoi şi din necesitatea de a ne deplasa. Am mers mult-mult pe jos, în toate colţurile oraşului, ştie deja multe pucte de reper şi se orientează foarte bine în spaţiu. Îmi dă indicaţii rutiere cum să ajung exact în parcul în care işi doreşte, ştie localul unde am fost la nunta Anei, ştie drumul spre mall, şi cel spre nana, şi multe altele. Am dus-o într-o zi şi pe la gară să vadă trenul, a fost foarte încântată. La locul de joacă de la mall s-a dat prin toboganul mare cu întuneric singurică, la castelul gonflabil din parc a reuşit să-l excaladeze tot singurică, după doar 2 lecţii de sprijin. Iar de când am venit la Focşani, adică de o lună, nu mai face noaptea deloc pipi nici în pat, nici la oliţă, deci dacă 2 ani ne-a găsit fără scutec ziua, pe trei l-am întâmpinat noi în chiloţei. Sunt mândră de ea mai sus de soare şi nu pot să-i răsplătesc întru totul dragostea ce mi-o poartă.
Anul acesta ne găseşte tot împreună acasă, aşa a fost să fie sau poate aşa e cel mai bine pentru ea. Banii nu aduc fericirea, însă o întreţin, dar timpul petrecut cu copilul tău sau cu familia nu are preţ, este unic şi eu cred că este de bun augur.
Vacanţa de vară la bunici a fost foarte viu colorată şi la propriu şi la figurat:
 |
| castelul gonflabil |
 |
| pe post de vizitiu |
 |
| în drum spre parc... |
 |
| parc-loc de joacă |
 |
| îi plac şi căluţii adevăraţi şi cei de jucărie |
 |
| observaţi unde este cea mai mare dintre flori... |
 |
| în vizită la gară |
 |
| fetiţa cu batic |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu