Un sfert de secol...

       

        Astăzi împlinesc un sfert de secol... ( conform ultimilor studii un om traieste in medie 90 de ani, 100 de ani e prea mult iar la 75 de ani este prematur). Prin faţa ochilor îmi trec în şir indian: anii de studiu, căsătoria, copilul...Ce realizări aş mai putea avea în cele două jumătăţi rămase?!, căci mă simt atât de împlinită şi totuşi lipseşte ceva. Zilele acestea copila m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mai mare. Ea bineînţeles îşi doreşte să fie mireasă, eu i-am răspuns la rândul meu, că îmi doresc să fiu bunică. Ce vis măreţ am!!!

          În copilărie zilele mele de naştere erau distractive,  în adolescenţă au devenit mai mult o zi ca oricare alta, pentru că eu m-am născut toamna, iar la ţară exact în aceste momente se munceşte din toate puterile şi cu toate mâinile care sunt la îndemână. Aşa că de ziua mea, pentru că locuiam într-o zonă cu o vastă întindere viticolă,  era musai să mergem la cules de struguri, deşi acasă astăzi este şi sărbătoare mare. De când am devenit mămică, am simţit pe pielea mea care  este defapt esenţa zilei de naştere, i-am descoperit  însemnătatea adevărată, trebuie să fie cea mai  minunată zi, căci simbolizează ziua în care ai prins viaţă.

         Copila este cea mai entuziasmată, a deschis frigiderul de 1001 de ori, numai  să vadă tortul din frigider. Ieri de dimineaţă până seara m-a întrebat încontinuu dacă s-a făcut ziuă, în sensul, dacă s-a făcut ziua mea. Apoi a rămas cu un gust amar când a aflat că tortul meu nu va fi de la Zanfir, căci ea este devoratoare de dulciuri zanfireşti, însă şi-a schimbat repede părerea de rău în una plină de curiozitate, când i-am spus că facem noi tortuleţul acasă. Ca mai târziu să mă asalteze cu: "pot şi eu să vă ajut la tort!!!". În casă miroase doar a usturoi, însă este o atmosferă de sărbătoare, toată lumea e veselă şi vorbesc doar furculiţele din farfurie. 

        Astăzi, ca şi în toate zilele de peste an, mă simt minunat în sânul familiei mele. Aştept să savurez realizările de peste  ani, ale mele, ale familiei mele. Cu trecerea timpului noi nu îmbătrânim, ci dăm viaţă unor vise, dorinţe, fapte noi, timpul trece pe lângă noi şi ar fi păcat să-l lăsăm să treacă indiferent.

      

   La cât mai Mulţi Ani mie alături de familia mea!!!

  

 În vizită la noua Pensiunea "Lido Gârbea", Bâsca Chiojd, Buzău