duminică, 1 septembrie 2013

It's today my special day...

        
trei ani, ciocolată şi Clopoţica
         Fetiţa noastră când îşi doreşte ceva anume insistă cu rugăminţi şi multă sârguinţă, atunci când are o nelămurire insistă cu întrebările, este atât de perseverentă încât are impresia că, dacă mă întreabă acelaşi lucru de nenumărate ori, are să înţeleagă mai bine ce anume o interesa. Zilele acestea m-a întrebat insistent şi la modul cel mai serios, de unde am cumpărat-o. Şi m-a întrebat până am început să  schimb răspunsul în ideea de a o mulţumi, apoi am îndrumat-o şi la celelalte persoane din preajmă, poate răspunsul lor îi va lumina mintea. Eu i-am spus că ea este plămădită din dragoste mea pentru tati, exact aşa ca aluatul ală pufos de  gogoşi, tati i-a spus că Dumnezeu ne-a trimis-o cadou de acolo de sus din cer, naşii i-au răspuns că a adus-o barza, ca la final să ne întrebe de unde ne are ea pe noi?! Şi are întrebări numai din astea existenţiale, i se pare atât de simplă şi frumoasă viaţa cu bilete de autobuz, de film, magazine de covrigi, pantofi, de orice îţi trece prin cap, dar pe asta de unde am cumpărat-o nu o mulţumeşte răspunsul.
         Trei ani ne-a găsit la bunicii de la oraş. Parcă toată luna aceasta a fost ziua ei în fiecare zi, loc de joacă, îngheţată, parc, prăjituri, plimbări, cadouri. Ce am făcut nou de ziua ei a fost să o plimb cu autobuzul . A fost atât de încântată şi se minuna la fiecare frână sau oprire în staţie, un lucru atât de firesc, însă atât de incitant. Pentru că tati a venit abia duminică acasă, petrecerea am ţinut-o duminică seara în familie, două vecine, naşii şi noi. Am dus multă muncă de lămurire ca să nu plângă atunci când aducem tortul şi îi cântăm la mulţi ani, dar tot a plâns, de emoţie, de frică, nici ea nu mai ştia, însă i-a trecut repede, trebuia să fie sufletul petrecerii.
        Petrecerile în familie sunt extrem de benefice pentru vârsta ei, imediat i se termină bateriile, răbdarea şi rişti să nu-i fie drag să se bucure de propria aniversare. La noi când s-a terminat şi petrecerea şi răbdarea era pe sfârşite, a avut exact câtă a trebuit. În fiecare an îi cumpărăm de ziua ei cadou cărţi, anul acesta i-am cumpărat cu poveşti şi chiar citim, ea din poze eu după indicaţii precise. În rest, multă voie bună şi multă mâncare, iar tortul a fost un deliciu.
astăzi e ziua mea!!!

un pui de zână la cei trei anişori

familie noastră

un zâmbet cât o mie de cuvinte

zâna cu bunicii săi

it's today my special day...

cu naşii mei

două zâne iau masa împreună



family portret


trei anişori

P.S.: S-au făcut deja trei ani şi încă de când o aveam în burtică mamaia M. ne spunea că nu mai apucă să o vadă şi ea, şi totuşi a văzut-o...2 ani şi 11 luni şi 19 zile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...