Evenimentul anului din familia noastră a decurs cum nu se putea mai bine, chiar dacă la final toată veselia s-a întors pe partea cealaltă, evenimente frumoase sau mai puţin frumoase, toate fac parte din viaţă, le trăieşti ca atare.
Când s-a trezit din somnul de prânz era foarte entuziasmată să meargă la nunta ce tocmai se anunţa, dar când am început să ne îmbrăcăm, a şi început a trage de rochie, a refuza total să încalţe pantofii, pe care i-a încălţat toată sătămâna de milioane de ori de dragi ce-i erau. Am luat-o cu promisiuni, cu fotografii, cu dansuri, cu baloane, cu etc...până am ajuns îmbrăcate la patru ace în holul blocului făcând de zor baloane de săpun. Am apucat să-i trec o perie peste-i părul ciufulit de somn şi atât, bentiţa cu floare roşie nu a ajuns să fie purtată de părul cârlionţat, îmi părea bine că a acceptat şi rochiţa.
I-a plăcut mult totul, căci ştia din timp ce se va întâmpla, a stat la poze, a dansat de bună voie, cu mirii, cu noi, din proprie iniţiativă, până s-a făcut ora de somn. Unui copil nu-i poţi schimba programul sub nici o formă, ţine de el şi cu dinţii, iar când a vrut acasă şi numai cu mămica ei, ne-am retras şi a dormit un somn lung şi odihnitor.
Pentru anul viitor când va fi nunta mare am speranţe mai mari, dar să ajungem cu bine!
 |
| familia noastră |
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu