CE-AM MAI FĂCUT ÎNTRE TIMP...

           Mâine împlinim cinci anişori de când ne-am jurat să ne drămuim dragostea ce ne leagă  şi  la bine şi la rău. Nu cred că apucăm să sărbătorim, căci în trei zile avem cel mai important moment al anului în familie şi mâine este ziua în care trebuie să facem curăţenie. În principiu, sărbătorim prin muncă...

          Între timp am venit în vacanţă la bunicii de la oraş, am avut şi caniculă, şi ploi şi bate şi vântul. Nu s-a schimbat cu nimic nici oraşul, nici timpul, aceleaşi găuri negre în toi de august, aceeaşi migraţie de populaţie europeană în arhicunoscutul concediu din august. Nu pot să-mi imaginez câte nunţi pot fi într-o vară, dar la rochii, cămăşi şi pantofi era coadă ca la covrigi calzi. Nunta Anei din aceasta duminică, toată săptămâna a fost în capul Dariei azi, adică în fiecare dimineaţă în care se trezea, mă întreba dacă e azi nunta. Şi prin câte locuri am fost s-a ştiut că azi sau duminică, Ana are nuntă. Pantofii albi de lac i-a încălţat de 1001 de ori, nu m-am gândit niciodată că nişte banali pantofi îi pot aduce în suflet atâta bucurie, uneori am impresie că nu mai rezistă până duminică, însă chiar mă bucur că ii mai poartă şi prin casă, ca să aibă piciorul uşor în ziua cu pricina, nici dacă o rugam eu să le mai facă proba, nu cred că îi încerca atât de des. Iar dacă noi defilăm prin casă, ne întreabă repede dacă cumva azi este nunta şi anume acesta este momentul în care trebuie să plecăm într-acolo. În locul ei, nici eu nu aş dormi noaptea de griji, ca nu cumva să ratez momentul...

       În primele zile ne ruga insistent să ne întoarcem la căsuţa noastră, dar după două zile de parc, loc de joacă, prăjituri, plimbări, etc., îşi doreşte mult să mai rămână aici, aşa un timp lung şi fără margini. Leagă repede prietenii şi se bucură până în străfundul inimii că în sfârşit parcul e plin de copii, căci la ţară, în ultima perioadă avem şi noi un parc, chiar dacă are doar nişte leagăne, însă este mereu gol şi mereu mă întreba copiii de ce lipsesc din parc. 

      Am reuşit să-i prepar un suc de cătină cu miere de albine pentru stimularea imunităţii, după ce anul trecut şi în general răcelile au fust lungi şi dese, iar tratamentele de imunizare din comerţ nu prea şi-au făcut treaba. Siropul are un gust dulce-acrişor, foarte plăcut la gust, în sensul că Daria după prima înghiţitură mi-a zmuncit linguriţa din mână ca să devoreze borcanul, ne-am limitat doar la trei linguriţe dimineaţa. Reţeta am făcut-o după indicaţiile  primite de la o tânără bloggeriţă foarte elevată şi pricepută, la ce gusturi are fii-mea îmi trebuia un bucătar priceput.Soţul a  dat boabele de cătină prin blender repede ca să nu oxideze, eu am stors  sucul printr-un tifon, apoi am adăugat mierea de albine în proporţie de 2:1 sau chiar 3:1, adică cât mai multă miere, pentru a căpăta un gust mai pământiu. Din 1,5kg de cătină mi-au ieşit un borcat şi jumătate de 800gr de sirop şi am folosit 1kg de miere. Borcanele le ţin la frigider, nu trebuie lăsate la macerat sau altceva, iar înainte de a gusta din elexir, trebuie scuturate bine, căci mierea se lasă la fund, iar sucul se ridică deasupra. sper să aibă efect licoarea magică. Pentru noi, mai degrabă pentru mine, căci nimeni nu s-a mai încumetat să guste am preparat simplu din jumătate de kg de cătină şi 1kg de miere de albine am pus în două borcane de 800gr. Fructele de cătină trebuie strivite între dinţi, căci toate vitaminele se află de fapt în seminţele fructului, deşi sunt destul de acrişoare, mierea le dă o aromă specială, un gust unic, dulce-acrişor.

       Ne aşteaptă un wekeend incendiar, sper din suflet doar să-i putem ţine piept!

-Doamna preoteasă, de unde aţi cumpărat fetiţa aceasta!? (probabil voia să dăm şi noi fuga până într-acolo să cumpărăm o păpuşă  atât de drăgălasă)

cârlionţi ca nuanţa fânului prospăt cosit

şi zânele se trezesc dis-de-dimineaţă (07.00 PM)

pentru cadouri nu există zile speciale, căci fiecare zi are farmecul ei

-Mami, pot să mă bag în apa aceasta de mare!?

prietenii de-o vară, lungi şi călduroase