A venit şi vara pe la noi, în sensul că nu mai plouă, însă chiar dacă e cald, bate vântul. Copila a crescut mult şi frumos, iar fiecare zi devine o aventură pentru noi ca şi părinţi. Ne căutăm de răbdare prin toate colţurile, însă nici dacă am avea un izvor nesecat, tot nu ne-ar ajunge. La prânz adoarme când mai apucă, odată la câteva zile, căci în rest primim doar comenzi şi dorinţe ascunse, noi nu mai apucăm să ne dorim câte ceva, pentru noi sau chiar pentru ea.
Când eram mai tânără şi nepricepută..."judecam" alte mame, că vezi Doamne, nu-şi piaptănă copilele şi umblă cu pletele în vânt, chiar dacă afară nu bătea vântul. Părul Dariei primeşte multe admiraţii, însă are un avantaj de la natură, se aranjează mai bine, dacă e lăsat liber şi neatins de piaptăn. Mai are zile când cârlionţii nu îşi găsesc locul sub nici o formă, dar trecem cu vedere, căci copila nu se lasă pieptănată, coafată, sau altceva, iar în aceste zile mă mai "judecă" şi pe mine lumea...Iar într-o zi mi-am propus să intervin, am crezut că dacă îl voi îndrepta cu placa, va arată mai bine ca nu ştiu ce...Nu am apucat să îi îndrept decât vreo două fire că a început să-şi smulgă părul din cap la propriu, ca şi cum ală nu ar fi părul ei natural. A fost mai greu decât la început, căci a umblat toată ziua cu părul în ochi, de parcă era vreun mic cercetător, cu părul puţin întins în faţă şi în rest cârlionţant. Astfel am aflat că îndreptatul părului e mai negru decât fraţii lui coafat sau pieptănat şi că mai bine stăm aşa cum ne şade, cu un look natural spre zburlit.
În rest la ţară timpul trece, iar pietrele din râu, din cale rămân neclintite, rămân doar amintiri cu iz de iarbă verde şi miros de apă curgătoare.
 |
| soarele meu personal |
 |
| doi sori |
 |
| mogâldeaţă |
La final, o dedicaţie, pentru toate fetili!!! După mult timp în care a refuzat să cânte, mai are şi acum momete, dar tot mai rar, cântă de plăcere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu