O FELIE DE VIAŢĂ

        

de printre nori ne veghează îngerii...

           Te-a întristat vreodată necazul altcuiva, chiar şi străin, întratât încât să vezi în oglindă culoarea pământie a chipului tău îndurerat?! Mai am zile când sunt tristă, însă ultima dată am mai avut chipul acesta când am aflat că Bibi a plecat spre cer, printre nori, acolo la îngeri. În ziua în care Bibi a plecat, am aflat că Dumnezeu îi dăruise altei mame un grăunte de om.  Zilele acestea, încă un îngeraş s-a desprins de noi şi a zburat într-acolo... Ieri când ne întorceam de la biserică în timp ce îmi ţineam fetiţa de nici trei ani de mână, am văzut pe cer un stol de berze...

        

         Exact de un asemenea  moment imi era frică din ziua în care mi-am ţinut prima oară copila mea în braţe...Nu găseam puterea să o iubesc de teamă că într-o dimineaţă mult prea devreme, Dumnezeu  ar putea hotorâ să o ia la El... cu timpul însă am găsit puterea să îi ofer toată dragostea mea fără a mă gândi la timpul probabil, căci am înţeles că Dumnezeu o va lăsa alături de noi atâta timp cât avem nevoie, şi El nu greşeşte...
        Se spune că viaţa omului pe pământ este o clipă în faţa lui Dumnezeu, însă uneori şi clipa aceasta este înjumătăţită, împărţită în timp probabil, timp nedefinită. Suferinţa trupească  sau cea sufletească este o încercare de la Dumnezeu. Acum ar fi momentul să ne reamintim că Dumnezeu este pretutindeni şi că trebuie să Îl ţinem alături şi la bine şi la rău. Sfinţii Părinţi ne spun că nu putem gusta din bucuriile raiului, fara a sorbi din cupa amara a încercărilor. Însă până când toate aceste suferinţe, dureri, lacrimi? Ideal ar fi până la capăt de drum să ne drămuim răbdarea şi înţelepciunea, să ne hrănim cu speranţe şi să ne construim fortăreţe din ele.
         LA MULŢI ANI, ÎNGERAŞULE GLORIA!!!