A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 1 iunie 2013

FIIND COPIL...

         Anul acesta de ziua copilului am hotărât să-i facem cadou Dariei o vizită la bunici. Suntem de o săptămâna la ei, însă pentru că, nici copila şi nici noi nu ne-am săturat de claxoane, alarme, bormaşini, nădufuri, pusee de călduri de te trec toate apele, în timp ce afară dacă nu bate vântul, atunci plouă, am hotărât de comun acord să mai rămânem să aibă parte şi copilul de un întâi iunie distractiv.
         La ora 10.00 ne-am prezentat cu copilul cu tot în Piaţa Unirii şi am încercat să facem ce ştim mai bine, să ne distrăm. După ce a ameţit la locul de joacă am mers la cinematograf, avea să fie pentru prima oară. Timp de 10 minute până să înceapă filmul,  m-a implorat, rugat, şi alte vorbe dulci, numai să nu stăm, însă am ieşit abia la final la rugăminţile ei de a rămâne. Şi pentru că intrarea era liberă, am vrut neapărat să facem proba, şi pentru că a avut încredere în mine şi în puterile ei de copil, a reuşit să rămână de plăcere, căci tare sensibilă mai este, căci şi mersul ăsta la cinema e ca şi mersul pe bicicletă. Există  şi un circ în oraş, însă din aceleaşi motive sensibile, am hotărât să mai amânăm pentru o perioadă nedeterminată, căci ne pomenim că dăm banii, însă copilul nici nu vrea să stea şi plânge până leşină.
       Astăzi am ales să facem lucruri cu paşi mărunţi, când eram noi mici trăiam cu impresia că copilăria durează la infinit. Îngheţata, vata pe băţ, floricele, acadele,  cadourile le primeam doar atunci când mergeam la oraş, astăzi le-a primit pe toate din inerţie, din instinct, din dragoste, chiar dacă toate astea pot să-i ofer în oricare altă zi.
        Ce nu aş da să mai fiu iar copil...nu pentru dulciuri, ci pentru sinceritatea şi naivitatea pură şi lipsa grijior de zi cu zi. Noi adulţii ne batem capul cu multe lucruri mai mici, mai mari, mai marunte, ei însă au doar un singur obiectiv: jocul.


cadou: pălărie croşetată hand-made de la tati şi mami şi gentuţa de la mătuşica Năstica

pentru moment nu pot să vorbesc...

o vată pe băţ autentică

Cinema Balada: Ursul Panda

floricică, floricele, floricea...


ei...

şi îngeraşii mai dorm câteodată

la soare te poţi uita, dar la ea ba!

Marina şi Daria-colege de maternitate
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...