A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 23 iunie 2013

ACASĂ...DUPĂ UN AN

         

"locul făgăduinţei"
  
        Viaţa la ţară se scurge la fel ca şi în alte colţuri ale ţării, însă atât de diferit, aici soarele străluceşte mai tare, vântul adie mai uşor, iar copiii cresc cu multă dragoste şi plini de viaţă.  Şi totuşi locul a ajuns să fie purtat în sufletul curat al copilei, şi nu trag concluzii decât privind în ochii ei zglobii dimineaţa devreme spre cântatul cocoşului, îi citesc bucuria din suflet de pe buzele-i trandafirii, căci pentru ea nu este decât locul în care curge lapte şi miere şi unde cele mai ascunse dorinţe prin viaţă.        
          Astăzi sărbătorim un an de când locuim "la casa noastră", aşa cum o numeşte Daria în repetate rânduri, nu este decât casa noastră de suflet, dar acest lucru nu-i ştirbeşte cu nimic din statut, căci o îndrăgim ca şi cum ar fi a noastră personală, căci a devenit locul în care toţi trei ne bucurăm împreună de viaţă. Chiar dacă am făcut vizite dacă nu dese, atunci periodice la Focşani, aici ne-am petrecut  majoritatea timpului. Casa noastră în decursul unui an s-a mai schimbat, ne-am schimbat şi noi şi casa în bine, însă locul a rămas acelaşi, mirific, casa tot în construcţie este, mai sunt multe lucruri neterminate (2 camere, 2 uşi, finisaje exterioare), dar timpul le rezolvă pe toate, însă pe rând.
         Acest loc ne-a unit şi mai mult ca şi familie şi din acest unghi este locul în care nimeni dintre noi nu este obligat să plece pentru mult timp, o zi, o săptămână, decât doar pentru câteva ore...pentru acest lucru este unul din acele locuri unde cred că toţi copiii din lume şi-ar dori să locuiască, în sânul familiei.
         Satul muntenesc în care ne desfăşurăm activitatea pastorală este unul mic, însă atât de plin de viaţă. Oameni bătrâni, dar harnici şi darnici, cu ajutorul cărora am reuşit să ridicăm o frumuseţe de casă. Comuna în raza căreia se află satul de numeşte Chiojdu, care în traducere ar proveni de la termenul unguresc „kovesd” (în traducere – piatră), opinie împărtășită de istoricul Constantin C.Giurescu. Însă numele şi astăzi îşi dovedeşte autenticitatea, căci nu am văzut pământ mai pietros ca acesta, pietre mai mici, mai mari, bolovani sau munţi din piatră găseşti la tot locul. Iorgu Iorda spunea că: "Toponimia este o adevărată istorie a unui popor”, însă la faţa locului se putea observa şi cu ochiul liber cum din pământ parcă izvorăşte piatră, însă de unde se trage termenul în limba maghiară, probabil vreun drumeţ în trecere, căci judeţul Buzău dinspre partea aceasta se învecinează şi cu judeţul Covasna.
            Mă uit la poze şi observ cum s-a scurs timpul, ce micuţă era copila şi cât de frumos a crescut, chiar dacă nu a trecut decât un an. Şi în minte îmi încolţeşte un adevăr, "locul făgăduinţei" nu poate fi decât un loc în care te simţi bine şi împlinit, nu doar câştigi mult şi porţi doruri multe.

      Un an...şi totuşi atât de multe...



aproape la fel şi totuşi atât de diferit...
pentru că terenul abundă de pietre am adus pământ şi cu multă muncă şi ajutor...

 
aşteptând...după o lună de secetă...

  
suntem în aşteptarea recoltei nr. 4...

pentru că a plouat mult în ultima lună avem şi roade bogate...




şi pentru că fiecare pui îşi are casa sa...

       
zilele acestea am zărit o căprioară în poieniţa ce se zăreşte în depărtare din bucătărie



pentru că niciodată nu trebuie să dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard...

ne-am făcut sobă de teracotă, ca să nu îngheţăm de ciudă şi frig atunci când se ia curentul s-au îngheaţă apa

şi am murit de cald toată iarna, la propriu şi s-a luat şi curentul destule ori..

prima din dreapta...zici că-i de acolo din film, deşi este doar spectatoare la serbarea copiilor, îi place la nebunie aici...


fericirea de a fi acasă se citeşte în ochii ei!



 
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...