DE CE?!

             Despre noi de bine, în ciuda aparenţelor, nu ne-a cuprins astenia de primăvară, avem ca remediu natural multe verdeţuri. Despre vreme tot de bine, primăvara muntenească este mai rece ca în oraşele asfaltate şi betonate, iar casele mai noi sunt răcoroase pe timp de vară, un avantaj al dezvoltării durabile, deci nu ne-a moleşit nici căldura, ba chiar o aşteptăm, ca să mai renunţăm la rândurile de haine de pe noi. Nu de alta, dar mi-e dor să ating cu tălpile pământul...

           De fel nu sunt superstiţioasă, însă cum se face că şi eu şi Daria suntem zodia fecioarei, însă ne place apa  mai mult decât unui semn de apă. Şi toată ziua nu face decât să combine prin curtea casei udatul florilor cu modelarea nisipului sau mângâierea animalelor. Perioada "de ce-urilor" a ajuns la apogeu, uneori mă depăşesc şi cu toate studiile şi cercetările rămân fără răspuns. Are o curiozitate atât de naivă, încât nu-mi găsesc răspunsurile decât dacă aş inventa sau minţi, nu pot să-i răspund logic la întrebările banale:

- Mami, unde mergem?

- La magazin!

- De ce?

- Păi, nu m-ai rugat tu să mergem la magazin să îţi cumpăr o îngheţată!, îi răspund eu vizibil încurcată.

- De ce îmi cumperi îngheţată?, continuă ea să mă întrebe de parcă încerca să descopere un mister.

- Pentru că tu eşti bună, frumoasă, înţelelegătoare...şi când îţi doreşti ceva, mami cu tati îţi îndeplineşte câte o dorinţă, căci te iubim.

- Mami, de ce îngheţată?!, continuă copila să mă asalteze cu de ce-uri.

- Păi, mami, credeam că tu îngheţată ţi-ai dorit!

- Da, însă de ce?!

- Pentru că este preferata ta şi mai este şi delicioasă!, îi răspund eu uşurată, îi ideea că am încheiat capitolul.

- Păi, de ce aşa?, iar mă întreabă ea foarte senină şi calmă...

   

         Cineva spunea că lucrurile sînt simple şi compuse. Spre exemplu dulapul este un lucru compus din lemn, balamale, cuie, vopsea etc. Putem uşor explica oricui ce este un dulap, prin descrierea pieselor din care este confecţionat. Culoarea roşie este un lucru simplu. Încearcă să-i explici unui copil sau unui orb ce este culoarea roşie; nu vei reuşi să-i faci o imagine, pînă cînd nu o va vedea sau nu o va simţi el însuşi,  pînă nu o simţi şi nu o trăieşti, nu ştii cum este.

        Altă dată mă întreabă:

- Mami, ce este acesta?

- Un creion.

- De ce?

- Acesta este un creion de culoare mov pe care îl foloseşti la colorat..., încerc eu să-i răspund uşor pe lângă subiect, căci de fapt şi de drept  nu am cum să-i spun istoria născocirii creionului, căci chiar nu o ştiu sau mi se pare că  este irelevantă în acest context.

- De ce mov?

- Păi mai sunt şi alte culori după cum bine ştii, şi acesta s-a nimerit a fi mov.

- De ce?

-...

       Este foarte atentă la detalii şi mă întreabă aproape de fiecare dată dacă are voie sau dacă poate face "x" lucru:

- Mami, de ce ai vorbit cu nenea acesta!

- Mami, l-am salutat.

- De ce?

- Pentru că noi oamenii ne salutăm între noi?

- De ce?

- Pentru că aşa este frumos!

- De ce?

- Mami, oamenii îşi vorbesc între ei din nevoia de comunicare, din educaţie, din diverse motive..., îi răspund eu vizibil încurcată.

- Mami, de ce "Hristos a Înviat"!?

- Draga mea, în cea mai mare parte a anului ne salutăm cu "Bună ziua!", în această perioadă din an, pentru că a fost "Paştele", ne salutăm cu "Hristos a Înviat!", îi răspund eu foarte neîncrezătoare că explicaţiile mele sunt prea profunde pentru vârsta ei fragedă.

- De ce?, cască ea ochii şi mă priveşte strâmbând din năsuc.

       Adică noi când mergem nu stăm...ci vorbim întruna. Şi aşa aş vrea să fie mereu, să vorbim până la epuizare şi să desfacem firul în patru, numai să am eu răbdarea necesară, cât şi răspunsurile potrivite. Multă lume spune că avem un copil liniştit şi înţelegător şi în sinea lor îşi zic că e floare la ureche să creşti un aşa copil. Doar 1% sunt deacord cu ei, căci şi noi amândoi avem temperamente de om bun şi cuminte, însă caracterul se formează de-a lungul timpului, şi în spatele anilor stă ascunsă atenţia acordată. Un copil crescut bine necesită multă atenţie, nu pentru a creşte un răsfăţat, ci pentru a putea creşte armonios şi fructuos, de aceea copiii buni sunt crescuţi cu răbdare şi dăruire, nu este un dar, este o muncă de zi cu zi.