 |
| Vremea vremuieşte şi omul îmbătrâneşte! |
De două zile ninge, nici prea-prea, însă nici nu ninge, nici nu stă. Cine s-ar fi gândit că iarna aceasta va fi atât de lungă. Nu a mai nins consistent din 12 februarie, prima ninsoare a fost de cum s-a crăpat de decembrie, şi ultima după cum am vazut zilele acestea: 26, 27, 28 martie. După cum bine ştiţi fac multe poze şi răsfoind din curiozitate am dat de pozele din sfârşit de martie anul trecut, care abundau de vreme prietenoasă.
Este poate singura dată când ninsoarea m-a luat pe nepregătite, căci până şi cizmuliţele de iarnă le-am lăsat la oraş, în ideea că primăvara ne păşeşte pragul cu siguranţă. Acum stăm şi privim pe geam la zăpada de afară, şi nu ne permite nici sănătatea, nici încălţările să ne bucurăm de ea. Oricum la prima rază de soare se duce şi ne mai vedem la anul, însă de trei zile totul în jur este alb.
Mie îmi plac toate anotimpurile, căci fiecare are frumuseţea lui aparte, iar eu să fiu echipată corespunzător. În ultima vreme începe să mă înfricoşeze gândul de venire a verii toride, caniculare din ultimii ani. Vara poţi doar să te retragi într-un codru des sau să suporţi toropeala. Pe când iarna mai ei un pulovăr, mai pui un lemn pe foc şi trece timpul pe lângă tine.
Nu există vreme rea sau vreme bună, vremea este aşa cum îi este timpul, potrivită.
 |
| 28 martie 2013 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu