De la Crăciun şi până acum în martie nu am mai fost la biserică, pentru că totuşi avem de mers pe jos un sfert de oră şi nu puteam răzbate, aşa că am făcut o pauză. În acest răstimp m-a întrebat de nenumărate ori când mai mergem la "Doame-Doame" aşa cum îi zice ea. Astăzi era în culmea fericirii când a auzit că mergem la "Amin", stătea pe hol şi mă aştepta să mergem odată. Am mers de mână în bătaia razelor de soare care ne mângâiau uşor vârfurile nasurilor şi nu numai, am făcut o baie de soare, am mers încet ca să savurăm căldurica cât mai mult timp.
Zilele acestea soarele răsare dis-de-dimineaţă şi încearcă din răsputeri să inspire căldură şi dacă nu bate vântul, vremea chiar arăta bine pentru acest început precoce de primăvară. A vorbit doar în şoaptă, a stat în genunchi şi a cerut lumânare când se apropia momentul Sfintei Împărtăşanii, a crescut frumos şi armonios. Flutură mâna în vânt pe lângă ea atunci când toată lumea se închină şi arde de nerăbdare la sfârşit să se miruie, chiar de mai multe ori.
La sfârşitul slujbei am făcut ce facem de obicei şi ce ştim mai bine: poze. De când s-a născut Daria şi până astăzi cred că am făcut mai multe poze decât în toată viaţa mea. Şi apoi o zi aşa frumoasă de primăvară nu o puteam lăsa să treacă fără o amintire, căci ele ne hrănesc viitorul şi ne păstrează vii clipele trecutului.
 |
| gânditoarea de la Hamangia |
 |
| aici zicea că este un elefant cu urechi mari |
 |
| la zid |
 |
| cred că sunt bine accesorizată pentru o nouă zi de joacă |
 |
| ţinuta perfectă pentru joacă |
 |
| pupici |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu