DESPRE TIMP, DESPRE NOI, DESPRE RĂCEALĂ...

a muţi ai, buni!!!

        Suntem pe calea cea bună, adică spre vindecare, însă viroza este una infinită. Rinoreea este pe sfârşite şi Daria mai tuşeşte încă destul de puternic din cauză mucozităţilor care şi-au mutat reşedinţa  la uşa din spate, adică în gât. Cel mai simplu a fost să găsim medicul potrivit simptomelor noastre, astfel am ajuns la ORL, căci medicul de familie mi-a recomandat călduros şi cu toată dragostea antibiotic. Şi nu era vorba de nici o complicaţie, doar că nu găsisem reţeta potrivită mucilor noştri, nişte fluimucil pentru reducerea vâscozităţii secreţiilor. Atât de banal...

      Astăzi am revenit "a caha noată", cu căţel şi purcel, cu muci cu tot. Avem norocul că s-a deschis sezonul laptelui de capră şi poate ne mai întremăm un pic, căci simt că mi-am pierdut puţin şi din memorie cu sinuzita mea, nu mai dau randament, uit lucruri sau încurc iţele sau doar ele sunt încurcate din fire.  Din casă am scos-o pe Daria de fix 4 ori timp de 2 săptâmâni, o dată în parc când am prins o zi cu  soare şi de 3 ori la medic+locul de joacă. În rest vânt năprasnic şi vreme închisă spre atmosferă negativă. Am ani întregi în spate de experienţă la făcut bagaje, însă degeaba, căci nu am avut inspiraţia să strecor o căciulă din trei, mi-am zis în gândul meu că în martie cine mai poartă ceva pe cap este dus cu pluta.  Şi a bătut vântul mai rău ca la o furtună pe mare, deşi am evitat să ies des prin oraş fără rost, am simţit cum mi-a străpuns vântul creierul.

         Am trăit şi n-am apucat să văd o răceală ca asta. Acum plouă, după cum s-a şi anunţat tot wekeendul. Cât am aşteptat la medicul de familie şi la ORL mi-am amintit de ce nu vreau să fac doi copii unul după altul. Exact în timpul de faţă cred că sunt virusaţi 99% din populaţie, şi erau părinţi, copii, câte 2, câte 1, mucioşi, terminaţi, speriaţi, obosiţi. Plăcerea Dariei de a merge la doctor s-a făcut observată de toţi doctorii la care am fost, fără mârâieli, fără probleme de orice fel, relaxare şi voie bună. M-am străduit să îi inspir că atunci când  mergem la doctor mergem pentru noi, pentru sănătatea noastră şi doctorul nu este acel bau-bau sau persoana care ne face injecţie în momentul în care facem obrăznicii. Medicul este prietenul nostru, după vorba pediatrei noastre: "Pediatrul este prietenul copilului!"
       Astăzi e ziua lui buni pe care am sărbătorit-o de ieri, căci de dimineaţă  fiecare a luat-o pe drumul său, ea la muncă, noi la munte. A rezistat eroic să nu plângă pe fondul melodiei fredonate de noi atunci când am adus tortul şi chiar se mira şi ea cât a fost de puernică, căci a ţinut şi cu dinţii să nu verse vreo lacrimă, căci mai avea un pic şi răbufnea, dacă era melodia mai lungă un pic. Aici nu plouă torenţial ca la Focşani unde zici că este o gaură neagră pe undeva, însă bate vântul ca în pustie, din ala cu furtună de nisip. Important este că ne simţim bine acolo unde suntem.