A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 13 martie 2013

DESPRE RĂCEALĂ CU DRAGOSTE

       Cum se face că suntem toţi răciţi?! Simplu, mai întâi tati a luat răceala de la servici, apoi mami de la el şi până să ajungă  şi la  bebe nu a fost decât un pas căci ne leagă un pat conjugal împărţit de toţi trei. Tati are gripă cu toate simptomele aferente: febră 40grade C, frisoane, strănut, rinoree, tuse, dureri în piept, în gât, etc cu tratament antibiotic şi antihismatice şi antiinflamatoare cu tot. Eu nu răcesc des, însă de când cu copila, ultima răceală  am avut-o în toamnă, însă ca aceasta de acum, nu am mai răcit în halul ăsta de vreo 15 ani. Sunt genul de cumpărător în urma căruia farmaciile ar falimenta, căci când nu intru în farmacie este o zi de sărbătoare. Şi evident că în ultima vreme intru pentru a cumpăra numai şi numai pentru copilă sau soţ, şi eu îmi iau doar o cutie de paracetamol(cea mai ieftină de pe piaţă) şi calciu lactic pe care le drămuiesc pentru tot anul. Şi apoi intră îi peisaj vecinul de deasupra, apoi vecina din dreapta(care mă întreabă sigur ăsta e paracetamol, căci are formă alungită, nu rotundă, şi o asigur că este, doar că este forma economică), apoi de prin casă, cumnata, soacra sau soţul şi când mă doare şi pe mine capul o dată pe an, mai apuc să iau şi eu ultima pastilă din blister, ca apoi să mai cumpăr altă cutie, ca să am de împărţit sau  în ultima instanţă să am pentru capul meu, care dă semne o dată la ceva timp că îl am, căci mă doare.
      Răceala mea este neobişnuită, zici că am febra fânului nu o viroză respiratorie, de parcă ar fi înflorit toate florile de toate felurile, în situaţia în care în Europa ninge viscolit în aceste zile, însă nu e vorba de flori în context, mă zgârâie pe gât, de zici că am un smoc de păr, de la care îmi lăcrimează ochii de zici că tai ceapă sau mi s-a stricat sistemul de lăcrimare, că nu-l pot opri cu nimic, apoi de nas înfundat nu mai zic, vorbesc ca dintr-o fântână, şi îmi crapă capul în patru şi evident pentru el am avut la dispoziţie ultima pastilă de paracetamol din cutie, şi am cumpărat alta, ca să am pentru prieteni. Mi-am cumpărat un sirop cu spectru larg din plante de la plafar, cum eu nu cred în medicamente decât atunci când vreau să se facă copilul bine sau simt că mor, aştept vindecarea să mă găsească, căci în toamnă am scăpat tot cu un sirop de plante care mi-a alinat suferinţa îndurată vreo 3 săptămâni.
     Copilul evident că are alt gen de răceală, că na până la ea virusul a suferit o mutaţie, pentru că ea fiind sub bariera de protecţie a tratamentului pentru imunitate, are o răceală mai uşoară. Vorba aia: "babă frumoasă şi copil cuminte, cine a mai pomenit aşa ceva...". Răceala fie ea cum o fi, tot răceală rămâne. Adevărul este că facem aerosoli şi profilactic nişte siropele şi nu am luat încă antibiotic. Copila a avut primele zile rinoree la cote maxime, căci strănuturile se repetau la cinci minute şi mucusul ajungea până-n bărbie şi nas înfundat. Am crezut că în 3-4 zile scapă cu aerosoli, însă nu a fost aşa. Am făcut vizita tradiţională la medicul pediatru, care nu mai munceşte în spital, ci doar la cabinetul particular şi cum ne ştie istoria vieţii şi ne înţelegem de minune, am făcut efortul financiar şi i-am făcut o vizită la domiciliu. Am rămas tot la erosoli şi pentru nas înfundat şi pentru tuse şi dacă nu-i trece în două zile, trecem la injecţii, căci cele două antibiotice care sunt fără aromă de căpşuni şi au un spectru larg i-au provocat afte, aşa că suntem la limita dintre antibiotic injectabil şi o minune.
      De data aceasta sunt puţin mai pasivă, în sensul că chiar dacă de la ultima răceală nu au trecut decât 2,5 luni, nu mai sunt disperată, căci răceala mea îmi dă o stare de somnolenţă, şi pe la ora 20.00 nu mai sunt capabilă să interacţionez cu lumea din jurul meu de zici că sunt sedată, şi în timpul zilei sunt mai letargică decât vie, îmi notez schema de tratament ca să nu omit ceva sau să încurc subtanţele, mă asigur că închid aragazul, căci am impresia că am uitat ceva pe aragaz. Zilele acestea am preparat zeci de litri de ceai, mâncare mai puţin sau spre deloc şi cu cât trece timpul încep iar să disper. Căci dacă nu cred în medicamente, am impresia că nici medicamentele nu-şi fac treaba, cred că de la răceală mi se trage...
     Este prima răceală pe anul acesta. Îmi amintesc nostalgic de răcelile din copilăria mea, erau frumoase. La medic nu am mers decât pentru vărsat de vânt, căci la răceli le ştia mama leacul, fiind a patra la părinţi, erau trecuţi prin ele cu vârf şi îndesat. Mă asculta cu grijă la plămâni cu urechea la spate, ne făcea o frecţie bună, făceam gargară cu apă şi sare dacă ne durea gâtul, ne punea comprese cu cartofi sau făină de mălai dacă aveam roşu în gât, etc. şi am crescut frumos şi sănătos, ce timpuri mai erau odată.
    Ultima răceală gravă am avut-o acum vreo 15 ani, era primăvară şi nepoţica mea avea un an sau doi. Am răcit amândouă şi am rămas cu o tuse seacă de zici că aveam tuse măgărească. Dar nici atunci nu am mers la medic, ne-a tratat mama cu lapte de capră. Era sfârşit de martie şi abia ne fătase căpriţa un ieduţ, sănătate curată ce să mai...
      Aştept timpul să rezolve problemele şi evident schema de tratament, nu am puterea fizică să mă enervez şi de intrat în panică nici nu poate fi vorba, căci atunci când ai copilul răcit existăt trei reguli de bază pe care trebuie să le respecţi:
- nu intra în panică;
- îi cureţi năsucul de mucozităţi;
- îi administrezi antiinflamatoare ca să-i ţii febra sub control.
      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...