DE ZIUA TA MĂMICO...

Mama

"   Mama ne mângâie,
Soarele luceste.
Soarele e unul,
  Mama una este."

                                                       de Grigore Vieru

         Astăzi mi-aş fi dorit ca fii-mea să-mi recite aceste versuri şi să sărbătorim aşa cum se cuvine sau mai degrabă să o facem din inerţie („aşa cum am apucat"). Însă modul nostru tradiţional de a sărbători este unic anul acesta şi cât se poate de plin de tandreţe şi dovezi de iubire:

- Mama, tu eti un pic ăcită?!, mă întreabă copila în creierii dimineţii în timp ce eu îi confirm  dând din cap.

- Mama, tu nu poţi vorbeşte, doare gâcu tău?!, mă mai întreabă ea privind direct în ochii mei şi citind răspunsul din schimbul de priviri.

- Mama, şi eu sunt un pic ăcită..., spune ea cu amărăciune şi în ideea de a mă consola măcar un pic.

       În aceste clipe mă simt mai mamă ca oricând, nu de atenţii materiale avem nevoie în aceste clipe, ci de mult ceai de echinaceea, de lămâie cu miere şi multă atenţie şi necontenitele dovezi de dragoste.