SE CRAPĂ DE PRIMĂVARĂ...

        Se crapă de primăvară, însă nici o zi nu seamăna cu alta. Una caldă, una rece, însă când e miercuri şi e târg mare aici la noi, e musai frig să fie, ca nu cumva să ne scoatem şi noi năsucurile la plimbare. Şi când e zi cu soare îmi imaginez că dacă în acea zi aş fi la oraş şi aş perinda pieţele cu legume cum şi fac de obicei, aş găsi fără nici o îndoială spanac, iar când e zi posomorâtă şi mai ninge îmi zic în sinea mea melancolic că anume aceasta este ultima ninsoare pe anul acesta.

        În ultima vreme sau de obicei scriu despre timp probabil sau în curs, cu şi despre viaţă învăluită în gânduri şi sentimente, presărată cu vise şi speranţe. Şi de multe ori mi se pare că trăiesc un vis, căci clipele trăite mi se par magice.

         Mă fascinează toate vorbele, gândurile, ideile Dariei şi în acelaşi timp mă minunez de ea, căci  este focul viu al dragostei noastre.  Daria are  vorbă dulce şi multă. Uneori vorbeşte şi în somn sau toată ziua. A învăţat să numere în engleză şi rusă până la cinci, chiar dacă în română le mai amestecă. A prins drag de poveşti, chiar ne întrerupe uneori şi face şi ea adăugiri. Muzica este încă un subiect delicat, nu-i cântăm sub nici o formă, iar dacă insistăm se lasă cu râuri de lacrimi, deşi la melodiile preferate de ea cântate în original iese şi fum din parchet atunci când dansează şi mai fredonează câte ceva.
         Iarna aceasta a fost una blândă în ciuda faptului că a nins de timpuriu de cum s-a crăpat de decembrie. Însă nu au existat zile sau nopţi geroase, a nins frumos ca în poveşti de fiecare dată, iar dacă nu a nins a plouat, iar dacă a fost şi soare, noi neapărat am făcut un om de zăpadă. Chiar dacă va mai ninge sunt sigură că om de zăpadă nu mai prindem, căci iarna nu mai are putere, acu ninge şi se topeşte instant, dar nici rău nu ne pare, aşteptăm totuşi primăvara cu sufletul.

somn de voie, de la dreapta la stânga: Daria, Păpuşa Maria, Păpuşa Suzi



semănăm un pic