A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 30 ianuarie 2013

ZILE CU SOARE


        
        Iarna la munte s-a dovedit a fi una blândă şi plină de zile cu soare, astăzi spre exemplu au fost +14 C, ne-am îndreptat chipurile în calea razelor şi am mai meşterit un moş de zăpadă. Daria când intră în casă în primul rând îmi spune că i-a plăcut foarte mult afară, eh! cui nu i-ar plăcea?!  Ne lipseşte doar o sanie, lemne am adus, zăpadă este din belşug, dar nu-i timpul pierdut încă. 
        Daria este un copil bun şi pe zi ce trece creşte ca o pâine caldă, este harnică şi frumoasă. Aşa îi repet în fiecare zi, ca nu care cumva să uite sau să se îndoiască. Cuminte nu este, însă la vârsta ei cuminţenia nu este un atu. Când fac patul dimineaţa îmi spune repede:
- Şi eu ajut !, chiar dacă ea aranjează doar pernele mici.
         Când îşi adună jucăriile în sacul pentru jucării îmi cere ea ajutorul:
- Ajută tu!, nu o refuz niciodată, chiar dacă uneori pun mâna doar pe câteva jucării.
         Când împăturesc lucrurile prospăt spălate mai că mi le-ar rupe din mână, să aibă ea mai multe de mototolit, strigă cât o ţine gura:
- A mea!
        Atunci când gătesc şi sunt la bucătărie şi ne despart două uşi şi mai merge şi hota, lasă tot şi strigă sau vine până la mine si-mi spune încă ţipând:
- Fac pipi!, atât am rugat-o când lipsesc de lângă ea, să mă strige când vrea la baie.
        Dar ea mă strigă din orice, ba că vrea să-i schimb canalul, că a început un nou episod, că-mi sună telefonul, iar când nu mă strigă, sunt sigură că face prostioare, ori stă cocoţată pe vreo noptieră, sau a rămas blocată pe sub un scaun, sau orice altceva ce nu are voie să facă şi ea râde pe sub mustăţi când mă vede în faţa ochilor.
       Cel mai mult mă încântă căci a învăţat să aibă bunul simţ, acum când mă gâdilă la subraţ mă întreabă cu ochii aţintiţi bine:
- Pacă? (îţi place), şi dacă îi spun nu se  domoleşte şi nu mai forează cu toată puterea în subraţul meu.
       Îşi cere scuze dacă a făcut ceva nepotrivit sau chiar fără să vrea:
- Îmi pare reu...tuhe(scuze).
        Şi turuie cât e ziua de mare, deşi poceşte cuvintele destul de mult, o înţelegem destul de bine, cineva din afară are nevoie de dicţionar neapărat. Nu mă scoate din:
- Mama mea Maiia!
       Şi îmi tot aminteşte de rudele ei până la gradul I spunându-le pe nume şi subliniază că sunt prietenii ei. În fiecare zi mai scoate câte o perlă neagră, ba îi este foame de  crenvuşti şi carne, sau şi-ar dori să meargă în parc la copii, de ce nu şi la carfur* un pic, însă neapărat să ne întoarcem la casa aceasta, care pentru ea a ajuns să fie casa noastră, deşi uneori îşi mai strigă parcă aevea bunicii, însă ei nu-i răspund, căci sunt la casa lor, însă tind să cred că ea şi-ar dori să existe o casă atât de  încăpătoare încât să aibă loc toţi amicii ei.


    

lemnişoare lucruşoare



harnică ca şi mă-sa

noroc că l-am proptit bine, căci Daria l-a sprijinit cu toată puterea

fac treabă, nu prostii




fata moşului cea bună


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...