 |
| Un an nou fericit! |
Anul 2013 ne - a găsit împreună, masă îmbelşugată, voie bună şi vorbit în şoaptă, căci copilul dormea în camera alăturată. După ce toată ziua am am muncit cât pentru un an, gătit, curat, spălat, primit urători, nu înainte să colorăm desigur, nici o zi fără culori la noi în familie, spre seară înghiţitura de şampanie îşi spunea cuvântul. Îmi reamintise de ce eu nu beau de obicei, mă chinuiam să-mi ţin pleoapele deschise şi să focalizez imaginea pentru a o vedea mai clară.
Urătorii ne-au călcat pragul toată ziua, de cum s-a crăpat de ziua, până pe înserat, chiar i-am rugat pe unii să o ureze şi pe Daria care îi urmărea pe geamul de la dormitor din spatele casei. Pentru că de fiecare dată când auzea copiii, îşi îndesa căciula pe cap şi ilicul, cum ştie că are voie să iasă pe hol şi urmărea spectacolul din faţa uşii. Dar pentru că focul din soba centrală nu făcea faţă frigului de afară şi am dormit şi noi până mai târziu măcar în ultima zi din an, nu am mai lăsat-o pe hol, căci era foarte frig. Şi pentru că ea din grabă şi din amuzament a ieşit cu căciula pe cap şi în loc de ilic îşi luase nişte ochilari de soare, cochetă ce să mai.
Am sărit peste masa de seară pentru a face faţă mesei festive, iar pe la 22.00 deja aveam o foame de lup, până am aranjat masa, am făcut mămăliga s-a făcut 23.00. Ne-am înfruptat cu poftă din bunătăţile pregătite cu grijă din timpul zilei şi când mestecam şi ultima îmbucătură de prăjitură s-a trezit copilul. Miezul nopţii l-am întîmpinat în pat, toţi trei, în sânul familiei, chiar dacă Daria şi-a continuat somnul liniştită.
Avem multe aşteptări în anul acesta, dar cum spune vorba poetului: "Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune!"
 |
| aşa întâmpin urătorii... |
 |
| vedeţi asemănarea? |
 |
| căsuţele noastre dragi |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu