Afară ninge viscolit în casă confortul termic nu scade de 23 de grade. De dimineaţă am savurat câteva tablete de ciocolată în timp ce priveam a nu ştiu câta oară filmul "Singur acasă", şi de fiecare dată cu aceeaşi plăcere. Copilul se află undeva prin casă, umblă parcă zbuciumată dintr-o încăpere în altă, îmi spune că îi este foame la fiecare 30 de minute, refuză ciorbiţa după ce a mâncat toţi cartofii din ea şi se scuză că pâinea este acră, dar ar mânca cu mare plăcere câteva bucăţi de cărniţă cu/fără pâine. Şi dacă nu îi este foame vrea să coloreze:
- Mami, eu colorez!, fără a avea un ton rugător, ci ca pe o comandă fără drept de refuz, căci mai târziu de cinci minute începe: "te ioc, mami, eu tuies!" şi se uită cu ochii ăia de pisică blândă la tine şi nu ai cum să o refuzi. Colorăm cu tempera, da ştiu ne mai lipseşte pânza...pentru că ea este atentă, da tot se murdăreşte şi nu ştiu cum aş reacţiona dacă pe parchet ar zăcea o baltă de apă sau una colorată chiar pe covor. Aşa că tempera ne scapă de chin, îi pun pe paletă puţină culoare, puţină apă şi nu o las nesupravegheată, căci totuşi nu vreau nici tempera pe podea şi colorăm tot ce găsim, foi, tuburi de la hartie igienică, etc. Acum suntem în tendinţe, îi desenez un brad şi îl împodobim cu toate culori, nici nu ştii ce pictoriţă zace în ea.
Dimineaţă când face ochi are obiceiul să se furişeze din pat şi să cutreiere casa în vizită prin celelalte dormitoare. Uşa este cea care o ţine în loc, nu are destulă putere să o deschidă şi începe rugător a striga: "Baba, hai!", să vină buni să-i deschidă uşa. Ridic capul de pe pernă cu ultimele puteri şi îmi face semn să-i deschid uşa să evadeze, nu m-ar fi deranjat să mă dau jos din pat, dacă ar fi şi uşa mai cooperantă. În timp ce mă ridic trag repede o privire pe geam şi îi spun:
- Mami afară a nins! Vină să vezi zăpada.
-Da! paha, spune ea mirată ţinându-mă strâns de după gât.
M-am trezit, mi-a zburat şi somnul şi tot şi ziua era abia la început. Printre jucăriile strecurate în sacoşa de jucării alese de Cristi din sacul cu jucării pentru cele 3 săptămâni de petrecut la bunici, s-a nimerit şi păpuşa Suzi. Toate păpuşile ei de până acum aveau acelaşi nume, pentru că ea nu a folosit niciodată suzeta şi fără nici o legătura cu aceasta, îi botezam păpuşile de cârpă Suzi. Şi de când a descoperit-o printre jucării tot îi zice Suzi în sus, Suzi în jos, Suzi la baie, Suzi la nani de zici că e prietenă de ea la cataramă, nici n-ai bănui că săraca de ea a zăcut până acum prin sacul de jucării uitată parcă acolo de soartă. Şi ce o mai pupă de noapte bună şi o înveleşte cu plăpumioara şi o şterge cu grijă când merge la baie şi ar băga-o şi în farfuria cu ciorbă să mănânce mai mult şi bine, dacă nu o uită pe undeva pe jos. Să fie oare acesta începutul a ceea ce se numeşte jucăria preferată?
Abia a reuşit să adoarmă la prânz de grija ei, după ce a tot mozolit-o în braţe, m-a cuprins neliniştea de oră târzie şi i-am sugerat să mi-o dea pe Suzi să o alăptez. Însă după nici 5 minute mi-a smuls-o de la piept şi a adormit liniştită cum îi este felul de altfel.
Afară e o vreme de stat în casă şi de făcut copii...cine îşi mai doreşte. Vremea e numai bună de a scotoci prin cămară, să mănânci ce mai ai pe acolo cu mămăligă, dacă nu ai chef să ieşi afară după pâine. Astăzi sunt alegeri parlamentare, nici vremea nu ţine cu deputaţii şi senatorii, cel mai probabil alegerile vor fi suspendate şi programate pentru o zi fără ninsori. Eu dacă nu aş coborâ nici pentru o pâine, sigur nu cobor în ruptul capului nici pentru un vot. Şi spun aşa din nostalgie, că nici pe vreme bună nu mă prea încântă să merg, că nu prea am de unde alege din păcate. Prima ninsoare a fost anunţată ca fiind cod calben de ninsori, însă tot prin surprindere ne-a luat, noroc că la noi nu e zăpadă mare, în comparaţie cu alţii care nu au nici curent şi zăpada e până la glezne şi le-a căzut şi reţeau telefonică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu