A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 2 decembrie 2012

FEBRA CADOURILOR ŞI NISCAIVA MUCI

        
       Am poposit în ţinutul vânturilor şi a ceţii care este Focşani. Toate-s vechii şi nouă toate, iar am răcit şi am intrat în febra cumpărăturilor de sărbători, cadouri, jucării, prostii. Îmi pusesem toată nădejdea în bronhovaxom, dar e prematur încă să trag o concluzie, abia suntem în mijlocul rundei a doua, aşa că nădejdea încă o mai păstrez. Am înţeles din dinscuţii că mai poate face nişte muci, şi doar atât, aşa că tind să cred totuşi că suntem pe calea cea bună. Coincidenţă sau nu din ziua în care am început dubla doi de tratament a început "mami buta,buta!", o doare burtica şi îmi cere insistent ceva de ronţăit direct după lăptic. Doamna doctor m-a asigurat că nu are cum să o doară de la tratament, nu a auzit în atâţea ani de experienţă profesională  dureri de burtă de la bronhovaxom. Nu am cu cine să mă cert, duc o luptă interioră cu mine însămi, în jurul creierului meu se rotesc câteva cuvinte: răceală (muci, vomă, tuse, siropuri, aerosoli, spray), iar durerea de burtă îngenunchează în faţa lor.
        Azi am fost la mall în cercetare, pe post de asistenta moşului Nicolae, cu copil cu tot, i-am achiziţionat o jucărie pe care nu am împachetat-o şi nu o pot păstra până la ziua ei, mi se pare o barbarie să ţii o jucărie câteva zile ascunsă undeva, las-o să se bucure de ea multe zile, de astăzi şi mult timp de acum încolo. M-am luptat cu teancurile şi rafturile tixite de jucării, am exclus din ele după vârstă, după preţ, după ...la un moment chiar m-am şi blocat, nu ştiam ce Dumnezeu să aleg, şi am ales această tabletă de jucărie căci era la reducere şi era şi în limba română, restul preţurilor erau încă exagerate pentru un salariu minim pe economie şi o mamă casnică. Când ne-am permis nu am zis nu, însă acesta nu va fi singurul cadou, o să-i cumpăr neapărat şi o trusă de doctor din oraş căci este fană doctoriţa Pluşica, şi ce mai văd cu ochii, o prostie de telefon fix de jucărie, pe care tot pune mâna atunci când mergem la târg şi vorbeşte serios la el: "Aio!", chestii banale care o fac să se bucure până în măduva oaselor.  Ea la momentul actual nu îşi doreşte decât să coloreze cel mai mult cu acuarelă, apoi carioci şi dacă primele două se termină foloseşte şi creioanele, însă doar aşa de nevoie.
      Însă cel mai mult şi cel mai mult şi-ar dori fetiţa noastră să fim toţi împreună, de Sfântul Nicolae ne punem dorinţa aceasta pentru Crăciun, moşule ia aminte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...