Aş fi vrut de ieri să scriu ce părerea am eu despre aşa zisul sfârşitul lumii de pe 21 decembrie 2012, dar cum eram preocupată de starea de sănătate a ficei mele, azi când am năruit toate bănuielele după vizita la medic şi mi-am regăsit liniştea sufletească, am timp să scriu şi despre prostiile altora.
Există o vorbă în popor mai deocheată care se potriveşte de minune cu conotaţia acestei zile: "Trăiască ideea şi idioata!". În decursul acestei zile m-am regăsit în câteva dintre replicile care au invadat spaţiul virtual. "Sunt prea tânără ca să cred în aşa ceva, eu vreau să-mi trăiesc viaţa.", "Moldovenii nu mor atunci când vor mayaşii.", "Persoanele care cred în astfel de afirmaţii sunt acei oameni care nu au încredere de sine, nu au speranţe, sunt influenţabili...".
Părerea mea faţă de toată această mascaradă este una total indiferentă, în sensul că eu am lucruri mai importante şi pline de viaţă de făcut în această perioadă, decât să mă tem de acest sfârşit cu dată fixă. Adevărul este că Dumnezeu nu a făcut lumea ca să o piardă aşa uşor, din dragostea pentru cei după chipul şi asemănarea Lui, va lungi momentul până în pânzele albe. Iar apocalipsa adevărată nu are o dată fixă, nici îngerii din ceruri nu ştiu când va fi momentul acela, căci atâta timp cât noi oamenii ne împărtăşim dragostea cu cei dragi, ne mărturisim visele, speranţele, ne pare rău pentru lucruri mai puţin plăcute, avem credinţă şi nădejde, atunci sfârşitul departe este.
Eu sunt o persoană optimistă, am vise şi îmi doresc să-mi văd nepoţii crescând, ştiu că faptele mele sunt cele care imi vor asigura perioada de timp de pe acest tărâm, sunt o fire religioasă, mi-e frică doar de Dumnezeu şi poate de răutatea unor oameni şi de căţeii fără stăpân, şi poate de mai multe lucruri, dar sunt nişte temeri temporare sau limitate.
Singura supărare care am avut-o azi a fost faptul că a tot nins şi nu am putut pleca la ţară unde urmăm să petrecem sărbătorile de iarnă, dar şi mâine este o zi, exact la ora în care încercam să ne hotărâm dacă plecăm azi s-a stricat şi liftul, nu aveam cum să cărăm jumatate de casă 7 etaje, poate a fost un semn să ne amânăm plecarea, însă mâine sper să ţină şi timpul şi liftul cu noi.
În rest toate bune la ordinea zilei, am fost la control şi gâtul Dariei în sfârşit s-a vindecat, mai facem 3 zile badijonări bucale. Gingiile s-au retras uşor şi au redevenit roz, bubiţele se micşorează, suntem pe drumul cel bun. Am făcut toate cumpărăturile pentru Crăciun, şi dacă tot nu am plecat, am profitat de reducerea de la jucării de la mall şi i-am luat cadouri Dariei.
Dacă sfârşitul lumii ar fi aşa cum a fost ziua de astăzi la mine, atunci să fie zilnic, ador cumpărăturile şi veştile bune de la doctori. Daria şi-a revenit, îmi cere încontinuu de mâncare şi mai are un pic şi răstoarnă casa cu fundul în sus. Acum este la plimbare cu căţeluşul, nu pot să păstrez jucăriile până vine moşu, se pare că sub pom va găsi doar o tabla interactivă şi un bax de Barni, căci Moş Crăciun a venit în fiecare săptămână pe la noi pe hol, chiar dacă nu avem horn, cred că a intrat precum fantomele prin pereţi şi a lăsat daruri multe.
O zi plăcută în continuare muritorilor! Şi cum spunea şi Dostoievski: "Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu