duminică, 16 decembrie 2012

CEALALTĂ FAŢĂ A EXPERIENŢEI

         Cum e viaţa de părinte, dar cum e cea de copil...Afară e lapoviţă, însă ninge liniştit, chiar foarte frumos, mai sunt mai puţin de zece zile până la Crăciun şi eu azi dimineaţă umblam buimacă prin oraş culmea nu după cadouri, ci prin farmacii. Suntem în a 4 zi de antibiotic şi deja avem gura plină de afte (stomatită sau candidoză), mănâncă foarte greu şi îmi tot aminteşte că are buba în guriţă să o dau cu cremă. Şi-ar băga mâna în gură şi până la cot dacă ar simţi o îmbunătăţire, i-am spus că soluţia de Glicerică Boraxată pe care o folosesc este o cremă care o va face bine şi se intinde frumos în pat şi aşteaptă alinarea.
        Zâna Daria cum o alint rezistă, a mâncat oul fier cu o felie de pâine fără să respire, căci este gustarea ei preferată pe care nu o putea refuza, a mai mozolit un coşuleţ cu vişine de zici că era roz bombon pe obrăjori, pe mâni, peste tot, ciorbiţa pasată ca altă dată din fragedă pruncie a strecurat-o printre dinţi şi a invocat imediat durerea şi s-a scos. Avem o fetiţă foarte amabilă, nici nu ştiu de unde le mai scoate, te refuză politicos:
- Nu, me! (mulţumesc)
       Eu m-am specializat, am luat o linguriţă de plastic cu coada mai lungă cu care îi feresc limba prin gură şi număr aftele, le tratez masând uşor zona cu degetul îmbibat în glicerină, chiar am zărit şi gâtul, nu mai e sângeriu, are o culoare mai pământească, un vişiniu şi chiar nici umflat nu mai este. Azi am aflat că şi glicerina este de mai multe feluri, ca să vezi:
  1. Glicerină Boraxată (clasică);
  2. Glicerină Boraxată cu Propolis şi Gălbenele (am găsit-o la plafar şi chiar dacă scria nu copiilor sub 3 ani 2 tratamente locale zilnice nu omoară pe nimeni);
  3. Glicerină cu nistatină;
  4. Glicerină cu stamicină ( ultimile două nu mi s-au recomandat pentru copilul mai mic de 3 ani).
        Şi parcă azi nu-i mâine să mergem la doctor să ne mai bucure un pic, că deja ni s-a făcut gura pungă. Uite că de data aceasta Klacid ne-a arătat cealaltă faţă a lui, ne-a tratat până ne-a îmbolnăvit şi stau numai cu gândul la ce ar fi fost  dacă aş fi folosit totuşi gentamicina care zace undeva pe un raft în dulăpiorul cu minuni.
       Şi când mă gândesc ea copila oare ce simte, pe lângă toate amărăciunile şi usturimile de la/şi după antibiotic?! Viaţa este un întreg format din experienţe, dureroase, ulceroase, sângerii, neplăcute, amare, acre, pădureţe, şi totuşi fără ele ar fi prea monotonă şi fără vlagă, bine ne este dacă luăm aminte de ele.
      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...