joi, 6 decembrie 2012

2 in 1

          Astăzi este o zi specială, o zi minunată ca toate zilele de altfel, noi sărbătorim dublu, şi pentru Moş Nicolae şi pentru că e ziua onomastică a Dariei Nicoleta, ziua îngerului păzitor cum se spune în ortodoxie. E foarte frumos că poartă şi acest nume, nu numai pentru că primeşte multe daruri de la cei dragi, ci şi pentru faptul că Sfântul Nicolae este un sfânt special, exact ca şi ea. La Sfântul Ierarh Nicolae se roagă fetele sărace şi cinstite care vor să-şi întâlnească jumătatea şi nu numai, toată lumea pentru toate dorinţele lor cele mai arzătoare. Eu m-am rugat la el acum  4 ani să ne dăruiască un îngeraş, iar atunci când dorinţa mea a prins viaţă, nu am întârziat să o numesc în cinstea lui.
         A poposit şi la noi Moş Nicolae, aşa cum i se mai spune în popor, pe meleaguri vrâncene al  treilea an consecutiv,  şi-a lăsat darurile pe holul apartamentului, nu avem şemineu, nu avem horn, presupun că a trecut prin pereţi, aşa ca fantomele. Înainte de sărbători avem obiceiul de a curăţa casa, ieri am curăţat cu mare atenţie ghetele şi dulapul unde stau, ca nu cumva să ne ocolească moşul cel bun. Ghetele în mare parte erau curate, căci erau noi, şi la mulţi dintre copiii lumii moşul a lăsat un semn în ghetuţe exact ca la noi, fie că ele erau pe hol, pe geam, pe sobă, sub şemineu, etc.
          Dariei i-am spus de ieri că mâne vine un moş bun care va lăsa noaptea dulciuri în ghetuţe, cadourile le primise toată săptămăna. Cum a deschis ochii i-am spus "La mulţi ani!" şi i-am amintit de ghetuţele care musteau de dulciuri. A chiuit de bucurie exclamând "yupi!" şi a început a aduna toate dulciurile de prin toate ghetele, până i-am făcut semn că nu toate sunt ale ei, intrase într-o stare de euforie deja. Ştia deja că vor fi multe dulciuri pentru că în mare parte este o copilă bună, înţelegătoare, darnică, specială aşa cum e felul ei natural de a fi.
         Dacă în marea majoritate a localităţilor din ţară moşul bun a venit cu sania, la noi nu a fost cazul, cum vantul bate de obicei în acest ţinut, cred că a folosit un balon de aer. În orăşelul copiilor nu am ieşit azi pentru că e totuşi ger, am ales să mergem la locul de joacă de la mall, pentru prima dată, căci am vrut bucuria să fie din plin. Ne-am jucat până la epuizare, adică eu, căci Daria ar mai fi stat un pic cum zice ea, dar am făcut o febră musculară ca după un maraton.
        Am discutat pe îndelete despre felul în care soseşte moşul, cum arată, ce aduce, cât şi despre dulciuri şi jucării, scopul a fost să o pregătesc pentru cele ce urmează încă, brad, globuleţe, colindători, moş roşu cu barbă albă, ca nu care cumva să plângă în vreuna din zilele în care toate cele enumerate mai sus  rup zâmbete de pe chipurile angelice ale celor mai dulci fiinţe pământene. Şi poate cel mai important lucru care ne ajută să înfăptuim în aceste momente sărbătorile sunt bucuria de a dărui, nimic nu este mai mângâietor decât să aduci veselie în sufletul celor pe care îi iubeşti şi nu numai, filantropia este secretul  vieţii dulci şi lungi.
       


oau! yupi!


O, brad frumos de mare!




chiar dacă nu eşti mare brăduţule, eşti special ca şi mine!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...