METODE DE ADORMIT COPIII

        De-a lungul timpului (doi ani în cazul nostru) am abordat diferite moduri de a o adormi pe Daria, schimbam metoda veche în favoarea uneia noi atunci când nu-şi mai făcea efectul. La început am folosit cu spor  alăptatul pe post de somnifer, adormea la sân în orice poziţie şi la orice ceas din zi sau din noapte, era floare la ureche să adorm copilul. Însă după nici o lună am  recurs la metoda legănatului pe pernă pe picioare, după care dormea ca un prunc, iar dacă scoteai picioarele de sub pernă se trezea şi se foia şi scâncea de zici că avea ace. Am dormit destule nopţi cu perna şi copilul pe picioare, în acele momente era cea mai potrivită metodă, căci dormeam toţi liniştiţi, mai mult copilul, însă cum ne simţeam noi era neimportant. Înainte de a naşte îmi spuneam că eu nu o să-mi legăn copilul pe picioare, pentru că după părerea mea era un moft, dar în acele clipe de oboseală şi nopţi nedormite mi-am zis că am un singur copil, de ce nu l-aş legăna. Personal mai alternam alăptatul cu legănatul, însă soţul sau bunicii când rămâneau singuri cu ea, nu aveau altă variantă decât aceasta, legănatul pe picioare, mai ales că ea nu a dormit mai deloc  în pătuţ, plângea până voma, doar după ce ajungea în patul nostru se liniştea.   


       Tot alăptând şi legănând în acelaşi timp observam cum minunea nostră creştea, dacă la început se pierdea prin perna de pe picioare, după un timp a început să nu mai încapă în ea, luase şi în greutate, devenise greu de legănat, iar ea a început să înţeleagă cum stau lucrurile, că atunci când este legănată pe pernă, mama ei lipseşte şi nu mai stătea deloc,  aşa că treptat a renunţat toată lumea la metodă. Ne-am axat pe metoda clasică de a alăpta înainte de somnul de prânz, somnul de seară şi chiar dacă mai plecam şi eu, încercam ca atunci când e timpul de somnic să fiu pe acasa, căci numai eu puteam să o fac să adoarmă. În braţe legănată sau plimbată pot spune că a adormit doar de câteva ori, nu o încânta, cel mai mult adormea în londou când ieşeam la plimbare, nu dormea nici după băiţă, în timp alăptatul devenise metoda exclusivă de a o adormi. Cel mai frumos mod de a-mi adormi copilul şi unicul care mă făcea să mă simt cea mai dulce mamă,  importantă, dorită, iubită şi sorbită din priviri picătură cu picătură de copilul meu.                                                

          După ce am înţărcat-o m-am simţit la fel de bine în postura de mamă, chiar dacă la prânz adormea cu biberonul de ceai, iar seara după ce îşi termina lăpticul se cuibărea în braţele mele şi adormea adânc. Şi acum după câteva luni de la înţărcat, îmi mai cere câteodată "sisi" (sânul), doar pentru a pune mâna pe el şi a adormi, spre nostalgia clipelor de altă dată. Uneori adoarme parcă secerată de oboseală, alte dăţi doarme doar după ce plânge câteva clipe, când repede, când greu, depinde şi de dispoziţia ei şi de multe ori încă doar în braţele mele şi doar în prezenţa mea. Este încă foarte dependentă de mine, noaptea se mai trezeşte uneori şi printre gene exclamă "mama!!!" şi se cuibăreşte la mine în braţe şi îşi continuă somnul liniştită. A avut o perioadă în care ne punea să îi cântăm "Îngeraşul" (pe melodia Narcisei Suciu) de n ori şi nu închidea un ochi până nu ne auzea cântând până la epuizare. După un timp adormea doar după ce făceam umbre pe tavan şi ne maimuţăream în cele mai haioase feluri. În ultima vreme ne cere să-i spunem câte o poveste, cască ochii cât cepele, se uită în gura noastră ca un dentist şi nu întârzie să râdă în hohote atunci când schimbăm tonalitatea vocii după context şi personaje.
       Acum după doi ani, când nu mai am nici un as sub mânecă (alăptat) sau vreo metodă minune de a-mi adormi copilul, ea adoarme pur şi simplu în braţele mele de mamă.
      Copiii voştri cum adorm?!