CRONICA UNEI RĂCELI

•        Cronica unei vacanţe la bunici 

spanac cu lapte

      
     Suntem la bunici de aproape o lună, dar cu atâtea activităţi zilnice (răceala şi activităţile uzuale ne ocupă toată ziua, dacă nu e ora de sirop nr. 1, atunci este ora pentru nr. 2, dacă nu, atunci nr. 3, apoi vine micul dejun, apoi şedinţa de aerosoli, apoi desenele animate preferate, dacă nu ieşim în parc, iar mâncăm, apoi şedinţa de aerosoli dinainte de somnul de prânz, apoi prânzul, apoi somnic, mai apoi cina, puţină joacă sau o plimbărică,  iar aerosoli, iar siropurile de la 3 la 1, apoi lăpticul de seară şi nani ), am uitat să profităm de ea. După atâta răceală nu mai pot să vorbesc de refuzul siropurilor sau că nu mai suportă masca la aerosoli, nu visez decât la însănătoşire. Eu am devenit un miros ambulant de Acc, şi dacă ar avea o aromă plăcută de vanilie sau..., poate m-aş bucura, însă după atâta Acc, nasul meu nu miroase decât a doctor, a dezinfectant, a spital, urăsc mirosul ăsta, şi mă urmăreşte şi nu se lasă dus cu nimic. Cât am aşteptat la medicul de familie, mă întrebam oare miroase de la mine sau vine mirosul din cabinetul medicului, de câte ori se deschidea uşa.

      În schimb Daria de câte ori am mers în parculeţ, indiferent de cât de răcită  era nu se lasă dusă uşor de la locul de joacă, trag de ea, însă ea mai urcă încă o dată pe tobogan, şi aşa la nesfârşit, şi după 2 ore la fel de sprintenă,  îi spun la ureche un secret, îi promit toate aromele de tort din lume şi nimic, o iau în braţe forţat şi încep să-i înşir ce planuri mai avem pentru azi. Dacă cumpărăm ceva de la magazin ştie toată lumea din magazin ce anume cumpărăm: tort, barni, pufi, bobo, paine, carne, etc...şi vorbeşte încontinuu şi socializează cu orice fiinţă, spune mândră cum o cheamă, leagă uşor prietenii cu copiii mai mari decât ea, îi apucă de mână, le zâmbeşte frumos şi se joacă până se plictiseşte copilul mare desigur, mulţumeşte dacă îi oferă cineva ceva, ea îşi plăteşte covrigul sau punga de pufuleţi la care pofteşte aproape zilnic, spune pardon pe limba ei dacă e cazul şi avem un traseu bine stabilit până în parc şi înapoi, îmi dă indicaţii pe unde să o iau şi ştie când e roşu la semafor se stă şi dacă e verde traversăm, se închină pe lângă toate bisericile pe lângă care trecem, stingher în felul ei şi apoi îşi continuă drumul liniştită.
      Am strâns şi recolta de castane de pe bulevard, am castane peste tot, în buzunarele de la geaca mea, în geantă, în sacul cu jucării, acum am trecut la cea de frunze de prin parc, din astea nu aducem şi în casă şi după câte s-a anunţat pe sâmbătă vom aduna şi zăpadă, dar m-aş mira, e mult prea devreme încă.
      Vacanţa era iniţial pentru o săptămână, apoi s-a lungit cu răceala noastră cu încă 3 şi cred că mai stăm, din alte motive, şi până nu-i trece de tot răceala n-avem ce căuta cu ea la capătul lumii unde mai locuim noi. Răceala s-a potolit, nu mai tuşeşte, a adormit şi la prânz, dar nu ştiu de ce încă nu mă simt uşurată, pentru că am mai fost în situaţia aceasta de trei ori şi am luat-o de la capăt. Aşteptăm să treacă timpul, el este singurul care  poate să ne convingă că a trecut furtuna.
      E tomană, o zi posomorâtă, eu toată săptămâna trecută am mâncat salată, nu aveam poftă de mâncare, în schimb Daria îmi cerea din oră în oră ceva de mâncare. Azi mergând prin piaţă am găsit spanac, ce mod ingenios de a te inspira în bucătărie, nu am mai gătit spanac din primăvară, după ce am şi mâncat parcă m-a revigorat şi sunt mai bine dispusă, simt că de data aceasta va fi totul bine.

     

•     Cronica unui festival

botoşei

       Săptămâna trecută la Focşani s-a desfăşurat FESTIVALUL INTERNAŢIONAL AL VIEI ŞI VINULUI "BACHUS 2012", de aici (şi în multe alte locuri) aflaţi informaţii şi detalii cu şi despre acest "festival", iar dacă cele citite vi se par prea pompoase, atunci citiţi şi de aici  (şi în multe alte locuri).  Concluzia o trageţi singuri.

      Ediţia de anul acesta mi-a amintit de prima ediţia la care am fost, acum 5 ani, mult fast, multă lume şi voie bună. Am simţit că lumea a mai făcut un pas, unul spre dezvoltare, după ce 4 ani la rând au stat stingheriţi de criză, anul acesta au fost darnici cu ei înşişi.

     După prima mea vizită la Focşani, am găsit un oraş liniştit, mic aşa ca  în provincie, după ce vizitasem Bucureştiul, Iaşiul, Constanţa, şi altele mai mici, aici parcă timpul se scurgea aşa cum îţi doreai tu.  După ce m-am mutat a început să înflorească: mall, hipermarket, cinematograf, Piaţa Unirii, autobuze, etc. Da autobuzele au apărut prin anul 2007-2008, ca mijloc de transport se foloseau nişte microbuze, vechi, uzate şi super aglomerate pe unele linii. O călătorie cu ele costa cât  un sfert din bilete de la RAT Constanţa care aveau în uz nişte autobuze noi nemţeşti, şi totuşi duble faţă de biletele la troleibuzul chişinăunean din epoca sovietică, deci nu se rezumă totul la preţul carburantului, ci şi la fiare, mai vechi, mai noi, mai reci. În Focşani le merge bine taximetriştilor, autobuzele merg rar şi greu, iar când te grăbeşti şi cum o cursă nu te costă mai mult de 10 Ron, multă lume ia taxiul.  Ca o paranteză "off topic" Focşaniul este un oraş în care sunt foarte multe Biserici, nu prea există haite de câini fără stăpân (nici ca în Băile Herculane de ţie frică să mergi pe stradă ziua în amiaza mare), un oraş curat, civilizat cu oameni care îţi dau indicaţii dacă te-ai rătăcit sau cauţi un loc anume (nu ca bucureştenii, îţi spun şi greşit de invidie).

      Să revenim la festival, nici nu ştiu de ce i se spune "festival", în anumite zone ale ţării la asemenea evenimente li se spune în anumite feluri: târg, bâlci, iarmaroc, drăgaică, etc., iar de la festival până la vin e cale lungă. La mine acasă i se spune iarmaroc, la Buzău i se spune târg, la Huşi bâlci, la Focşani festival, probabil de la aşa numita sărbătoare împrumutată de la alţii "festivalul berii". Dar mă bucură mult faptul că am văzut mult: vin, must, tulburel şi paharele de plastic nu au stat goale nici o clipă, mă bucur pentru viticultori, pentru rodul muncii lor.

   Noi  am înlocuit covrigii de toate zilele cu cozonacul secuiesc (Kürtős Kolacs ), am admirat tarabele cu bunătăţi ca la bunicii noştri de altă dată, mere, pere, prune, struguri, dulceaţă, nuci, etc. şi i-am achiziţionat Dariei o pereche de botoşei croşetaţi de o bătrănă, dacă mergem la ţară o să avem nevoie de ei,   o jucărie oiţă din lemn de împins, a mai avut una, dar a suferit din dragoste, aşa că am hotărât să-i cumpărăm alta,  un puzzel cu animale din lemn.  În rest chestii obişnuite, toate  formele de personaje din desene animate gonflabile, care acum tronează undeva într-un colţ de cameră, la spectacol am lipsit, căci fata noastră nu suportă muzica şi mai ales muzica dată la maxim. Fata noastră s-a dezvoltat spiritual, după 4 luni de stat la parohie, mers săptămânal la biserică, închinat la icoane, stat în genunchi când stă toată lumea în timpul slujbei, a început să sărute toate icoanele la rând de pe tarabele de la târg, mare bucurie în sufletul ei de copil.  Cum răceala ne-a luat-o pe dinainte, cam cu atât ne-am ales şi noi de la târg.

• Cronica unei alergii la căpşuni

A fost odată o căpşunica până a apărut alergia

          Cum Daria nu a mâncat fructe decât după un an, şi se făcuse deja toamnă, abia primăvara următoare a gustat căpşuni, avea un an şi 8 luni. Însă indiferent de vârstă, am acţionat ca la carte, i-am dat o căpşună mică, apoi a doua zi două şi tot aşa progresiv am ajuns la o cantitate sufiecientă cât să-şi potolească pofta. Îi plăceau mult, îşi ţinea bolul cu fructe în faţă cu amândouă mâinile, ca nu cumva să i le ia cineva şi mozolea şi mânca cu o poftă până la ultima bucăţică. Apoi am observat că în zilele în care mânca căpşuni se scărpina excesiv, în special la încheieturi sau chiar tot corpul,  în zonele în care avuse şi dermatita atopică. Am dezbrăcat-o, am căutat-o, nu avea nici măcar o bubiţă, nu respira greu, nu-i curgea nasăcul, nu tu nimic, nici o simptomă clasică de alergie. În ziua în care nu-i serveam căpşuni se simţea bine, cum le mânca, cum se apuca de scărpinat, şi dacă nu m-ar fi deranjat scărpinatul, i-aş mai fi dat, însă după câte am păţit cu intoleranţa la proteinele laptelui de vacă, am zis stop, este o alergie.

     Însă nu i-am dat o importanţă atât de mare şi la următoarea răceală ne-am prisopsit cu un antibiotic cu aromă de căpşuni. N-am citit niciodată ce conţine vreun medicament, decât până să-i treacă Dariei intoleranţa la proteinele laptelui de vacă, citeam orice etichetă să nu aibă orice formă de lactate în ea, am observat că antibioticul are culoare roz şi aromă de căpşuni, dar mi-a scăpat că ar putea fi o problemă. După ce-i administram antibioticul se irita pe gât şi avea o tuse seacă, exact ca atunci când eu mănânc gogoşari în oţet, mi se taie respiraţia, îmi dau lacrimile şi mă apucă o tuse seacă. Antibioticul era pe sfârşite, iar Daria în loc de răcită devenise înfundată, atunci am realizat ce greşeală făcusem. Alergia este şi ea o boală şi dacă nu-i dai importanţă se poate ajunge la nişte complicaţii care nu-şi au rostul. Am mers la medicul pediatru, i-am zis care este problema, ne-a prescris alt antibiotic să scăpăm totuşi de amigdalită, gâtul era atât de înflamat că nu puteai să-ţi dai seama de la ce, ori de la răceală, ori de la alergie. Am nimerit unul fără aromă de căpşuni, căci culmea este că sunt foarte multe antibiotice care au în compoziţie aromă de căpşuni, iar doctorul nu ştie care şi ce aromă are şi dacă eşti în aceeaşi situaţie ca noi cu alergie la căpşuni şi medicul poate scrie doar o reţetă gratuită pe săptămână sau lună, iar tu nimereşti unul cu căpşuni, atunci te-ai scos.

       Copilul meu este răcit de 23 de zile, episodul nr. 4,  până acum i-au prescris 4 antibiotice, 2 cu căpşuni, 2 fără, cum răceala nu se lasă dusă, la fiecare vizită medicul mă întreabă ce a luat până acum cu şi fără căpşuni, ca să ştie ce Dumnezeu să-i  mai recomande, aşa că am făcut o listă cu care merg de fiecare dată la medic.

           Antibiotice copii cu şi fără aromă de căpşuni: (lista se va îmbogăţi pe parcursul vieţii)

• Cu aromă de căpşuni: Ceclor, Augumentin Bis, Ospamox
• Fără aromă de căpşuni: Klacid, Zinnat