CADOUL POTRIVIT TIMPULUI

       Vă mai amintiţi voi oare la ce model de calculator aţi făcut cunoştiţă prima oară cu internetul?!

TABLETĂ NOVA 9.7"

        Eu da, clasa a 7-ea, anul 1997, ora de informatică, profesoara începătoare Larisa Nicolaevna (căci fusese profă de mate toată viaţa), calculator Pentium 1. După ce învăţasem din scoarţă în scoarţă informatica în regim de teorie şi atât, şcoala noastră a fost dotată cu un laborator de informatică, parcă ni se dăduse o a doua şansă, ne uitam ca după   maşini străine, dacă nu ca după extratereştri chiar. Culmea era că nu erau legate şi la internet, ştiam de existenţa lui, dar nu făceam decât nişte exerciţii de teorie la ele, microsoft office şi te miri ce teorii de programare. Dar ştiam esenţialul, să-l deschid, îl blocam una-două şi profa ne tot ameninţa să nu intrăm pe unde ne duce mintea, că ea nu ştie cum să le deblocheze mereu.

      Apoi a urmat internetul, târziu, înainte să plec la facultate, anul 2003, mi-a făcut sora mea adresă de e-mail, care era profesoară de informatică la un liceu în capitala moldoveană. N-am reţinut nimic, căci aveam nevoie de exerciţiu, aşa că după ce am plecat la 400 km distanţă de ai mei şi singurul mod ieftin de a comunica era internetul, mă duceam la sala de internet şi tot mă rugam de unu altul să mă ajute să trimit un e-mail, eram total pe dinafară. Apoi am descoperit că universitatea avea şi ea sală de calculatoare şi am zăcut acolo până mi-a intrat internetul în cap, era un bărbat tocilar care administra sala şi mai bine decât să-l rogi să te înveţe ceva,  stăteai în banca ta până găseai singură. Acum eram expertă la trimis e-mail-uri, dar nu ştiam cum să slavez  referatele scrise pe dischetă, da chestia aia neagră de plastic, pe care trebuia să o ţii ca pe un ou, căci dacă Doamne fereşte se magnetiza de vreun obiect de prin geantă, erai terminat. Am învăţat multe de la bărbatul urât dar tocilar din sala de calculatoare, însă cel mai mult am învăţat din cămin, căci în acele vremuri, se afla câte un calculator în fiecare cameră sărăcăcioasă a căminului, căci şi copiii bogaţilor stăteau la cămin pentru divertisment, sau cei care erau la mate-info, nu puteau răzbate fără un calculator. Şi aşa am început a evolua în lumea internetului, calculatorului şi toate alea.

       Prin anul 3 am făcut şi câteva cursuri de calculatoare în cadrul modulului psiho-pedagogic şi am rămas mască, cum eu venită de la capătul pământului şi unii din buricul târgului erau "varză cu carne", vorba aia, nici nu ştiau cum se deschide, nu mai vorbesc de esenţial. Adică eu care nu ştiam ce înseamnă "beep! pe vremea când Dan Bălan cânta de zor pe toate continentele şi ăştia habar nu aveau cei ală calculator, nu mai zic de internet. Prind din mers, ăsta era secretul meu, ştiam pentru că mă interesa şi chiar dacă nu-mi dădea nimeni note pentru aceast lucru, eu nu încetam să învăţ.

     Aşa că în anul 4 mi-am Tehnoredactat singură lucrarea de licenţă, una destul de frumos aranjată în pagină, cu antet, cu note de subsol, cu imagini, cu motto-uri şi toate cele, de m-a întrebat profesorul  cine mi-a scris-o, iar eu i-am răspuns simplu "eu".

     Am scris la viaţa mea 5 lucrări de licenţă şi de disertaţie, 2 ale mele, restul pentru cunoscuţi, de la cap la coadă, ca şi cum mi-aş fi luat eu diploma în muzică sau în drept.

     După ce m-am căsătorit ne-am cumpărat un laptop, anul 2008, nu se mai purtau calculatoarele, internet wireless şi viaţa cu internetul a devenit mai uşoară. Apoi prin anul 2011 mi-am achiziţionat un telefon cu Sistem de operare Android Touchscreen, iar după ce l-am întors pe faţă şi pe dos, am realizat cât de mult se dezvoltase lumea informatică în aceşti ani, iar eu eram pe dinafară.

     Acum au ieşit la modă tabletele, ce lucruri frumoase pot inventa unii oameni, mereu i-am admirat, însă acum nu mai ai de ales între pentium 1, laptop sau tabletă, acum trebuie să alegi tableta care ţi se potriveşte, după mărime, după putere, după buget. 

     Vin sărbătorile, poate sunteţi în pană de idei pentru cadouri sau pur şi simplu căutaţi ideii, o tabletă cadou va fi un cadou pe măsură pentru persoana dragă, fie iubită, soţie, copil, căci fiecare îşi găseşte ceva de făcut la ea. Şi poate nu sunteţi sigur că vreţi să faceţi această investiţie,  însă în ele  ne agăţăm visurile de viitor, fac parte din dezvoltarea noastră profesională sau personală, au devenit o necesitate.

    Familia nostră nu este dependentă de gadgeturi sau reţele de socializare, aşa au ajuns timpurile, ne despart continente, mile, graniţe, iar internetul devine acel ceva care ne uneşte într-un timp record, adică imediat. Acum nu mai doreşti ca mobila de sufragerie să fie ticsită cu cărţi mai noi, mai vechi, cum spaţiul de stocare a devenit unul limitat, ne căutăm alternative, căutăm să avem mai mult timp liber să petrecem alături de copilul nostru şi mai mult spaţiu. Îţi ei tableta, modemul de internet şi pleci în lume, în tren, la spital, la şcoală, în vacanţă, oriunde ai drum şi te bucuri de magia tehnologiei atunci când ai nevoie.

   De multe ori  în zilele mohorâte stăm toţi  trei şi ne luptăm pentru câteva clipe pe laptop, cea mică vrea  să privească desenele animate preferate, soţul să citească bancuri şi eu pur şi simplu să socializez. Nu-l putem împărţi în trei, însă o tabletă ar rezolva misterul, cineva ar sta pe telefonul cu android, cineva la laptop şi cineva  mai norocos ar primi tableta.

     Şi ce tabletă s-ar potrivi familiei mele? După multe căutări am găsit-o pe cea care ni se potriveşte mănuşă. De aceea dragi părinţi: "Nu daţi banii pe prostii, luaţi tabletă la copii!"

P. S. : Acest articol face parte dintr-o campanie de promovare al produselor Ejuk electronics store prin Marketing Afiliat.