Acum un an scriam timid prima postare pe acest blog, câteva poze înşiruite sub puţinele rânduri ce-mi veneau în cap în acel moment. Chiar dacă a trecut destul timp, încă mai postez timid, însă ce rămâne tipărit pe aceste pagini, îmi face mare plăcere să le răsfoiesc şi să le recitesc atunci când mă apucă nostalgia sau nu mă prinde somnul în noapte. Numai când mă gândesc la clipele care au trecut mă trec fiori pe şira spănării, palmele traspiră de emoţia ce aş avea-o în glas dacă aş citi cu voce. S-a mai scurs un an, însă amintirile despre cum a fost şi ce am simţit în acele momente au rămas bine încrustate pe acest blog, printre rânduri, imagini şi gânduri. Scrisul mă ajută să înţeleg mai bine ce simţi tu, ce simţim noi, mă îndrumă să văd în ansamblu şi îmi face plăcere ce văd. Îmi văd copilul crescând, dintr-un aluat plămădit cu grijă părintească, lăsat la dospit cu mare atenţie şi multă căldură sufletească şi apoi bine copt, rumenit puţin şi aburind...ne creştem copilul în sudoarea frunţii, învăţăm în acelaşi timp cu ea unele lucruri sau unele doar cu 5 minute înaintea ei, dar le trăim la intensitate maximă, de parcă le facem de o viaţă. Ne retrăim copilăria noastră prin ea, facem exact aşa cum ne făcea nouă plăcere să mâncăm, să ne jucăm, să ne alintăm, să simţim căldură din sânul familiei ca pe un jar.
LA MULŢI ANI!!!
 |
| CEL MAI BINE FAC CE FACE SI MAMI |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu