TOAMNA SE NUMĂRĂ BOBOCII

        A plouat aşa ca toamna, mocăneşte şi în reprize, stropii mici şi parcă însuficienţi care doar au stins praful de pe uliţe nu ne-au speriat nici întristat, chiar dacă s-a lăsat frig aşa ca toamna,  ne-am îmbrăcat destul de bine încât să ne fie cald şi aşteptăm valul de căldură ce se anunţă peste doar câteva zile, aşa că instalarea toamnei se mai amână pe o perioadă nedeterminată.

gem de prune


     "Toamna se numără bobocii", iar păsările pe care le-a vizitat Daria toată vara pe la vecini şi le spune şi acum tot "pui" s-au transformat în  nişte păsări veritabile, au crescut, s-au făcut în fel şi chip, care găini, care curci, care raţe, care gâşte, mă tem că în timpul acestui sezon va dispărea noţiunea de "pui", va trebuie să facem un pas spre dezvoltare, să o ajut să conceapă faptul că oul evoluează.
    

zarzavat

        Pe uliţele satului muntenesc se simt mirosuri de tot felul, ies aburi de prin cazane care îmi aduc aminte de mirosurile copilăriei, din casa părintească, de la bunici: a zarzavat, a gem de prune, a prune fermentate...

         De acum încolo ne vom aciua prin toate colţurile casei, poate vom reuşi să răzbatem prin ploaie şi vânt până la magazin, biserică şi vecini şi să privim stingher copiii zglobii din curtea şcolii care se învecinează cu noi. Nici în casă nu e aşa de rău:  mămiceală, joacă, mâncare, voie bună:




 

un pas înainte

jocul meu preferat: zâmbesc încontinuu când sunt cu Deni



în braţe şi la somn



mmmm! clătiteeeeee...

        Iar Daria seamănă izbitor pe zi ce trece cu tatăl ei, iar ea încearcă din răsputeri să fie pe zi ce trece mai mult ca mine, mă imită până la cele mai mici detalii, cum mă bucur până în măduva oaselor ca un copil de lucrurile frumoase, cum mă supăr, cum gătesc, cum vorbesc, tonalitatea vocii, cum mă alint,  cum iubesc, fac curat sau chiar cum stau sau dorm. Şi se descurcă de minune, adoră să înveţe cuvinte noi şi să le rostească pe limba ei, după cum îi doreşte inimioara.