luni, 3 septembrie 2012

DOI ANIŞORI

tortuleţ pentru o printesă de doi anişori


             "Anii vin şi se duc, Prefăcându-se-n şir de cocoare...",  " Astăzi e ziua ta, Zi frumoasă ca tine...", în mintea mea sună doar melodii care răscolesc printre amintirile celor doi ani. M-am schimbat total, pe zi ce trece devin o mamă dulce, îngăduitoare, înţelegătoare, darnică şi tot mai iubitoare. Iar dacă mi-ar fi spus cineva acum doi ani că în timp voi deveni aşa, n-aş fi crezut că un pui de om poate revărsa atâta  lapte şi miere în sânul familiei noastre. Doi ani ne-a găsit la Focşani la bunici,  la noi totul e în ordine inversă, noi mergem la bunici la oraş. Şi aş fi jurat că nu voi lăsa o lacrimă să se prelingă pe obrăjorii ei bucălaţi în această zi, dar parcă nervii mei işi pierduse elasticitatea pe care o acumulase pe parcusul celor doi ani, şi Daria a plâns toată ziua de dimineaţă până seara, mai din nimic sau chiar nişte motive banale, aşa a fost să fie o zi plângăcioasă, de lacrimi trecătoare, care au fost şterse rapid din memorie cu alte îndeletniciri care i-au adus zâmbetul pe guriţa ei atât de dulce.
          De dimineaţă am fost în parc, unde de la intrare trăgea alarma bucuriei cu un chiuit răsunător din toţi plămânii,  apoi dacă nu se dădea în toate alea, se lega de jucăriile la toţi copiii până plângea de ciudă şi apoi o lua de la capăt. Cadoul de la bunici la primit încă de la începutul săptămânii, căci îşi dorea de mult timp o tricicletă şi se urca în toate pe care le găsea, şi o mai dădeai jos cu mari rugăminţi,  iar bunicii i-au împlinit dorinţa arzătoare.


mamă de doi ani


la un covrigel în Piaţa Unirii


prima mea tricicletă




          Apoi noi am intrat în febra pregătirilor de ziua ei, cumpărături, curăţenie, mâncare, iar Daria şi-a continuat liniştită ordinea de a plânge fără motive, până şi la somnul de la prânz a adormit tot plângând. Tortul mi-aş fi dorit să arate altfel, dar am crezut de cuviinţă că aşa arată cel mai bine şi mai ieftin şi mai gustos, mai ales că aşa şi l-a dorit tati. După ce au venit invitaţii Daria şi-a continuat distracţia şi desigur nu a uitat să şi plângă, iar când am zis că a plâns toată ziua, nu am exagerat, căci când am zis şi noi "Doamne ajută!", ei i s-a pus pata pe "La mulţi ani!!!" şi a plâns până a dat de gustul tortului atât de delicios.



meniu de fetiţă în devenire





   




nana
vecina


      A trecut frumos...şi acum după câteva zile ne mai întreabă dacă mai avem tort să facă cu degeţelele prin el, avem o fetiţă mare deja, fără pampers, cu gusturi şi dorinţe culinare proprii, care împrăştie în jurul ei doar zâmbete şi dulcegării şi care ne face fiecare zi mai luminoasă, mai spaţioasă, care abundă de "mami şi tati!" şi-n sus şi-n jos şi totuşi are abia doi anişori.
arăt trăsnet şi câtă graţie, de zici că poartă o rochie de gală

o floricică printre flori
încă o dată lucrurile Anei arată mai bine pe mine
Georgiana, pantofii se poartă aşa sezonul ăsta

Ana, eu arăt mai bine decât tine cu ochelari, căci sunt mai tânără, am abia doi ani





La mulţi ani, iubire!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...